Pe masa de scris a lui Éric Chevillard apare pe neaşteptate un arici naiv şi globular. Nu se ştie cum a ajuns acolo, nici de ce, cert e că îl împiedică să scrie : îi amestecă hîrtiile, îi manîncă guma, îi distrage atît de tare atenţia încît autobiografia la care lucrează (Vacuum extractor) se transformă într-un monolog despre aricii naivi şi globulari ai scrisului :

“Je ne sais rien qui gêne davantage pour écrire qu’un hérisson naïf et globuleux. La simple présence d’un hérisson naïf et globuleux empêche pratiquement d’écrire. Il faut bien le reconnaître. Aussi globuleux soit-il et pour l’heure immobile, il encombre ma table. (…) Vous cherchez votre gomme, elle a roulé sous le hérisson naïf et globuleux, parfois même vous la retrouverez dans ses piquants quand il ne reste plus qu’un petit bout à force. Le hérisson naïf et globuleux se met en travers de vos phrases, son corps fait obstacle. L’énergie nécessaire pour l’ôter de là est peine perdue pour la littérature. Cet effort décourage d’en accomplir d’autres. Soudain on se sent accablé par l’inanité de cette entreprise qu’un hérisson naïf et globuleux suffit à interrompre.”

Éric Chevillard, Du hérisson, Minuit, 2002.

Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre viaţa lui Éric Chevillard, îi puteţi citi autobiografia pe site-ul personal. Dacă vreţi să aflaţi şi mai multe despre el, vă recomand să vă uitaţi prin biblioteca lui ideală.

En passant, numărul 46 al revistei Roman 20-50, apărut în decembrie 2008, e consacrat preferatelor mele din Chevillard: L’oeuvre posthume de Thomas Pilaster, Du hérisson şi Démolir Nisard.