Caligraf

La Cène

Jacques Prévert

Ils sont à table
Ils ne mangent pas
Ils ne sont pas dans leur assiette
Et leur assiette se tient toute droite
Verticalement derrière leur tête.

***

Pentru surorile şi fraţii catolici, protestanţi şi de alte confesiuni.

Dar şi pentru mamaia din Teleorman, care mărturiseşte că îi e urît, noaptea tîrziu pe-afară, pentru că “mai iese cîte-un sfînt” (ştiut fiind că prin acele părţi hotarul dintre tărîmul ăsta şi tărîmul celălalt e mai permeabil decît prin altele).

Pentru Emil Brumaru, care m-a convertit de la monoteismul meu primitiv la animismul lui luminat – mă-nchin acum dulapurilor, bucătariilor de vară şi slăvesc stropitoarea, leuşteanul, cuiele ruginite melancolic în garduri. Pentru îngerii din D***, cu nimburile trase-adînc pe frunţi.

Pentru magii Tournier, Gaspard, Melchior, Balthazar, dar mai ales pentru magul Taor, prinţ de Mangalore, plecat din India după reţeta de loukoum cu fistic, ajuns la Ierusalim ca să descopere dulceaţa euharistiei.

Pentru Kurt Bokonon-Vonnegut, care ne învaţă că “orice lucru poate fi un wampeter: un copac, o piatră, un animal, o idee, o carte, Sfîntul Graal.” Iar wampeter-urile vin şi se duc (Cartea lui Bokonon, 24 : 1).

Pentru Zaza, care sărbătoreşte Sfintele Paşti departe, la ăia, dincolo de Levant.

Pentru voi toţi (că am spus că e ecumenic).