Wed 20 May, 2009
“Cum să devenim nomadul, imigrantul şi ţiganul propriilor noastre limbi”
Filed under: ÎntrebăriTags: Bogdan Ghiu, Diversity Reading
Am primit, via BolaDeNieve, o leapşă pe tema Diversity Reading. Chestionarul sună cam aşa:
- Name the last book by a female author that you’ve read
- Name the last book by an African or African-American author that you’ve read
- Name one from a Latino/a author
- How about one from an Asian country or Asian-American?
- What about a GLBT writer?
- Why not name an Israeli/Arab/Turk/Persian writer, if you’re feeling lucky?
- Any other “marginalized” authors you’ve read lately?
Din cîte am văzut eu, toţi cei care au răspuns la chestionar şi-au exprimat rezervele faţă de categorisirile din întrebări. Nici mie nu mi se par relevante în vreun fel pentru literatură. Nu ştiu ce rost are împărţirea scriitorilor pe regiuni geografice, mi-aduc aminte de poeţii buzoieni ai Simonei Popescu şi de l’écrivain bourguignon al lui Éric Chevillard. Mai interesantă şi mai instructivă mi se părea, de pildă, împărţirea animalelor pe continente din jocul Animale de pe continente, din el aflai măcar arealul de răspîndire la ornitorinc, lamă, tapir, tangara doré (tangara arthus arthus). Cît despre celelalte categorii, i-am mărturisit BoleiDeNieve că eu citesc în ultima vreme bărbaţi albi, heterosexuali şi morţi, în general.
Nu vreau să par mai breaz, sper să nu supăr pe nimeni - am încercat să răspund la întrebări, am înşirat nişte nume şi nişte titluri, le-am adăugat cîteva remarci care nu mi s-au părut nici interesante, nici măcar amuzante, pînă la urmă am renunţat.
Dar mi-am adus aminte de un articol al domnului Bogdan Ghiu despre literaturile minore şi integrarea culturală la ceasul globalizării. Articolul mi se pare cel mai frumos răspuns la întrebările de mai sus.
Domnul Bogdan Ghiu susţine (parafrazez) că globalizarea a fost pregatită nu de oamenii politici, ci de scriitorii înşişi şi de creaţiile lor, fiindcă ei au alcătuit dintotdeauna o “comunitate virtuală” care a difuzat “politicile spiritului”. Scriitorul a fost mereu minoritarul prin excelenţă, iar literatura - “un spaţiu neteritorial, marginal-clandestin-elitar”. De aceea, într-o lume globalizată, masificată, normalizată, în loc să se teamă de minorat si să-şi dorească integrarea cu orice preţ, scriitorul ar trebui să-şi reinventeze rolul esenţial de minoritar, de “nomad”, de “imigrant”, de “ţigan” al propriei limbi, culturi, societăţi:
“În loc să ne dorim să fim cu toţii, de pildă, traduşi, adică înghiţiţi, asimilaţi fluxului, eu cred că trebuie să mizăm tocmai pe intraductibilitate, creând, pentru societăţile noastre, oricât de “integrate” sau de “globalizate”, senzaţia misterului şi a pericolului, a iminenţei, a obstacolului. Într-o societate a consumului de masă, să re-creăm statutul rarităţii. Problema noastră cred că nu trebuie să fie aceea, falsă şi eronată, pur birocratică, “cum să devenim majoritari”, ci cum să rămânem minori. Cum spun Deleuze şi Guattari în cartea lor despre Kafka, subintitulată în mod manifest “Pentru o literatură minoră”, problema noastră cred că trebuie să fie, în continuare şi cu atât mai apăsat, mai afectat, mai patetic, “cum să extragem din propriile limbi o literatură minoră, capabilă să sape limbajul şi să-l facă să fugă pe o linie revoluţionară sobră? Cum să devenim nomadul, imigrantul şi ţiganul propriilor noastre limbi (…) să ne servim de propria limbă (…) într-un mod minor. Să fim în propria limbă (deci, adaug eu, în propria societate, în propria lume, indiferent de dimensiuni) asemeni unui străin. (…) Să ne folosim de polilingvism în propria noastră limbă (…) să găsim punctele de noncultură şi de subdezvoltare, zonele de lume a treia lingvistică pe unde o limbă evadează (…). Câte stiluri, genuri sau mişcări literare, chiar şi dintre cele mai mărunte, nu au decât un singur vis: să îndeplinească o funcţie majoră a limbajului, să facă oferte de serviciu ca limbă de stat, ca limbă oficială (…). Trebuie să visăm visul opus: acela de a şti să creăm o devenire întru minor.”
(Bogdan Ghiu, Pentru o nouă literatură minoră, Contrafort, nr. 7-8, 2001.)
SkyRain says:
M-am învăţat minte: nu mai fac liste, nu mai categorisesc, în general nu mai emit judecăţi despre lucruri ce sunt subiective din start.
De la Rubik încoace sunt dezamăgit de Simona Popescu… chestie subiectivă, da.
Urăsc globalizarea, ador tribul, de chiar.
Pobby says:
pai numai asa pot dinamita prejudecati si au sansa de a explora posibilitatile la care noi, cu mai putina imaginatie sau simt lingvistic, nici nu visam…
Alexandru says:
@SkyRain: C’est une bonne résolution : )
N-am citit Rubik. De ce te-a dezamagit Simona Popescu?
@Pobby: Bogdan Ghiu - “De ce n-ar redeveni scriitorii ceea ce, de fapt, au fost întotdeauna: adevăraţii hackeri ai reţelelor spiritului şi ai ortodoxiilor dominante de tot felul?” : )
Imi mai place si metafora pentru “rolul social” al scriitorului: “Produsele noastre au încetat să mai fie otrava homeopatică ce obliga de sute de ani societatea la reacţii imunitare de adevăr.” : )
SkyRain says:
Alexandru
Din cauza opulenţei academice, aroganţei mascate în duioşenie, epatează fără a avea spatele asigurat, falsitate… cam din cauzele astea, subiective, desigur.
Rubik are şi texte foarte faine, însă sunt cam singure, singure.
bianca s says:
@Alex
Foarte frumos, dar te rasfeti oleaca. In fond, cred ca stii demult chestia asta, ca altfel n-ai fi scris ca Arghezi e greu de tradus din romana in romana.
Dar Bartleby ce mai face? Produce reverii pe linia de asamblare?
Alexandru says:
@SkyRain: Grave acuzatii, nu mi-am inchipuit niciodata ca i-ar putea fi aduse Simonei Popescu. De-abia astept sa citesc Rubik.
@Bianca: Nu ma rasfatam deloc. Ce spuneam eu e insignifiant. Si, nu, n-as spune ca stiu bine ce spune d-l Bogdan Ghiu in articolul lui - e atit de bogat in idei si imagini, ca de fiecare data mai descopar ceva nou. Plus ca majoritatea ideilor sint doar sugerate.
N-am mai avut timo de bartlebies, din pacate. Multumesc de intrebare
bog says:
“…sa gasim punctele de noncultura si de subdezvoltare, zonele de lumea a treia lingvistica pe unde o limba evadeaza”. Haoleo! Se poate exemplifica? Ca treaba cu din bube, mucegaiuri si noroi o pricep, da asta nu… Chestia asta mi-aduce aminte de Nemuritorii lui nenea Borges(saracu, tot el!), tii minte?, unde Homer si toti poetii din antichitate ajunsesera in taramul etern intr-un minunat stadiu de subdezvoltare lingvistica si nonculturala de abia mai articulau doaua vorbe neintelese si erau jerpeliti si amarasteni ca amarastenii din lumea a treia. Eu cred ca nu exista poezie in zonele de lumea a treia lingvistica( poate lumea a treia are poezia ei?)- acolo e Nirvana nene, unde, dupa teoriile sustinute tot mai frecvent de pe la 1900 incoace, se poate ajunge tot mai usor; luand tramvaiul de pilda. Poate Bogdan Ghiu a scris un astfel de text minunat?
alex moldovan says:
Bogdan Ghiu însuşi foloseşte un jargon internaţional(izat), deloc rar, perfect traductibil - lingvistic şi conceptual - de preferinţă în franceză
.
als says:
teza lui ghiu e seducatoare (desi aliaza un jargon blanchotian/deleuzian cu o idee de sec. 19…), dar paradoxala malgre elle: daca scriitorul (artistul, in general) nu ar vrea sa fie ‘global’, cum ar putea el sa ’surpe din interior’ edificiul majoritar?! cum sa fii ’subversiv’ fara public, in coltzul/nisha ta nestiute de nimeni?? pina si dadaistii, cind provocau, erau ‘globalisti’!
ideea aceasta, a unei subversivitati minoritare en retrait du monde, este asa, de… bartleby; dar, pt ca bartleby sa ajunga sa fie semnificativ, a fost nevoie ca nuvela lui melville sa se ‘globalizeze’… este elementar
ps la paris va fi, in 2.06, un colocviu dedicat lui felicien marbeuf (organizat de jean-yves jouannais), la care participa printre altii pascal quignard si… christian lacroix
din pacate, eu ma-ntorc in tara chiar azi…
Alexandru says:
@Bog, Alex Moldovan, ALS:
Eu inteleg teza lui B. Ghiu asa : lumea noastra e deja globalizata, in primul rind datorita scriitorilor si ‘retelelor virtuale’ pe care le-au creat cu mult inainte de era virtualului (de ex. la République des lettres), deci n-ar trebui sa le fie teama ca ramin neintegrati. Dimpotriva, ar trebui sa le fie teama sa nu fie asimilati prost, adica uniformizati, ‘normalizati’, (a)mestecati in cursul asimilarii.
Ma gindesc la eticheta ‘realism magic’ lipita des scriitorilor sudamericani descoperiti si tradusi in occident, mi se pare un exemplu de domesticire a alteritatii
, de stergere a trasaturilor distinctive ale lui autor prin asocierea cu o ‘marca de comert’ cunoscuta – mi se pare ca seamana cu redescoperirea produsele exotice sau de terroir in supermarketuri. Alta eticheta – literatura est-(sau central)-europeana : mi-ar placea ca Mircea Cartarescu sa se globalizeze en tant que Mircea Cartarescu, nu en tant que scriitor est european (‘Dans le domaine de la terreur triomphale, Cartarescu prend place, à trente-cinq ans, parmi les matamores les plus irrésistibles que nous a donnés l’Europe de l’Est : Milorad Pavic et Peter Esterhazy’ – Alain Bosquet despre Orbitor; o comparatie cu Sabato, de pilda, ar fi si ea justificata).
Nu cred ca B. Ghiu indeamna la o repliere sau la o retragere din lume. Cind spune ca scriitorul trebuie sa caute intraductibilitatea cred ca vrea sa spuna ca fiecare scriitor, in parte, trebuie sa tina cu orice pret la singularitatea lui (teme, stil). ‘Limba’ insemna, pentru B. Ghiu, stil (‘sa fim minori in PROPRIA limba’) – nu vad accente de sec. 18-19 (herderiene?
).
@ALS : Merci pentru informatia despre colocviu.
als says:
scuza-ma, dar daca la asta se reduce ideea lui ghiu (fiecare cu ’singularitatea’ lui, ’stilu’ etc), nu e cam banal?
adica, eu stiam ca asta face particularitatea ORICARUI scriitor, ma insel?
Alexandru says:
@ALS: Mda, pare foarte banala asa cum o rezum eu, cu cuvintele mele (e greu sa rezumi metafore prin idei:). Dar mi se pare ca da, la asta se rezuma teza lui, cu adaugirea necesara ca acea cautare a intraductibilitatii are un potential subversiv.
(Si da, stilul AR TREBUI sa faca particularitatea oricarui scriitor, dar unii sint intersanjabili pina la confuzie).
Dvs. cum ati rezuma-o?
als says:
pai tocmai: k acea ’subversivitate’ data de intraductibilitate mi se pare usor passe, 19eme - hai, inceput de 20
altfel, ar rezlta k ‘finnegans wake’ este cea mai subsersiva opera ever (ceea ce si e, dar la un nivel strict literar…); nu-mi dau seama daca ghiu are in vedere DOAR acest nivel sau este, pur si simplu, o reactie la ‘universalitatea’ unor opere…
alternativa e bartleby, nu?
Alexandru says:
De-abia acuma am inteles ce vi se parea 19eme. Nu cred ca B. Ghiu are in vedere doar nivelul literar, ci si unul ‘politic’, daca e sa ma iau dupa articolele pe care le publica pe blogul de pe liternet. Interpretarea mea era prea restrictiva (si banala, intr-adevar, recunosc ca la barre est trop haute pour moi).
als says:
mie mi se pare, dimpotriva, k premisa de la care porneste ghiu este depasita: daca vrei sa ai impact ‘politic’, atunci toate teoriile astea cu ’singularitatea’, ‘intraductibilitatea’ & ‘marginalitatea’ scriitorului/literaturii sint la fel de bune k o prastie pt a lovi pentagonul; contextele sint altele, mizele idem.
k sa fac o analogie ‘plastica’: warhol (care a pictat bancnote de la 1 la 100 $ & a avut un succes fou - & inca mai are) este mai ’subversiv’ decit klee, care a inventat un vocabular grafic ermetic, numai al lui…
alex moldovan says:
als are dreptate aici: disproporţia dintre mijloace şi intenţii ar fi prea mare pentru a permite o eficienţă imediată - socială, politică (pe termen lung, lucrurile scapă evident de sub control).
În general, cred că avem de-a face cu “găşti” de subversivi care se frecventează reciproc, cu efecte minime garantate. Iar când eşti subversiv de capul tău, se numeşte pur şi simplu că eşti obscur.
Alexandru says:
(Va rog sa ma iertati pentru raspunsul intirziat)
Mie nu mi se pare ca acea “intraductibilitate” de care vorbeste B. Ghiu e sinonima cu ermetismul, ci mai degraba cu rezistenta la asimilare-normalizare. Cit despre “politic”, cred ca e vorba de o “micropolitica”, nu de vreun Grand Soir Révolutionnaire sau de eficiente imediate. (Iar in contextul politic actual luptele politice impotriva oricaror Pentagoane sint mai degraba nestructurate, informale, in “gasti” = retele inarmate cu prastii simbolice, nu? : ) - ma gindesc la miscarile anti-mondializare, de pilda.
Mi-am adus aminte de un interviu de pe blogul lui B. Ghiu, mi se pare poate fi citit in completarea articolului din Contrafort si ca raspunde la unele din comentariile de mai sus:
“Andreea Rotaru: Cînd aţi descoperit că aveţi forţă creatoare în dumneavoastră? A fost o întîlnire tăcută, sau una zgomotoasă, pregnantă?
Bogdan Ghiu: Nu ştiu dacă mai potrivit n-ar fi să vorbim de “slăbiciune creatoare” sau, şi mai exact, de dispoziţie şi de dispunere creatoare, deoarece viziunea mea (să-i spunem aşa) despre creaţie - mai exact, despre productivitate, despre producţia de nou - este că această constă, de obicei, într-o întîlnire sau într-o compoziţie de forţe, în care trebuie să ştii cînd şi cît să fii activ sau pasiv şi, de la caz la caz, cu cine, cu ce, faţă de cine, faţă de ce etc. Creaţia este o micropolitică, o compunere, o “asamblare” de forţe la care trebuie să te adaptezi şi să te “dispui” permanent, cînd ca mesaj, cînd ca mediu, oricum într-un permanent dialog şi chiar într-o confruntare (eşti obligat să-ţi alegi permanent şi prietenii, şi duşmanii… intimi), într-o colectivitate, într-o socialitate de sine. Artistul este, poate, tocmai “operatorul” care ştie să provoace astfel de “colective” şi de “linii de asamblare” inconştiente cu forţe infraumane şi supraumane împreună cu care defineşte, mobil, efemer, spaţii de dialog şi microsegmente istorice, creînd spaţii alternative şi istorii virtuale.”
Interviul intreg - “Marea literatură, armă de război (un interviu pentru un ziar dispărut)” - aici.
als says:
of, astea-s asa niste fandoseli…
in ‘discurs’ suna bine, convenablement ‘marginal’, gongoric/jargonic & blabla - dar cum pui in practica toate astea?! CUM rezisti la ‘asimilare-normalizare’?! & cum faci k acea ‘micro-politica’ (whatever that means!) sa aiba efect in MACRO-anything??
dspr asta e vorba
Alexandru says:
Mie-mi place mult notiunea de “slabiciune creatoare”, ne scapa de cliseele cu “forta creatoare” si cu “prozatorii de forta” pentru care scrisul echivaleaza cu etalarea unei musculaturi viguroase
Cred ca daca scriitorii ar urmari efecte macro-politice directe prin scrisul lor ar scrie manifeste ideologice. Nu stiu ce sa spun…
CUM rezista scriitorii la asimilare-normalizare? Nu stiu sa raspund altfel decit raspundeam mai sus (banal, recunosc inca o data): prin stil. Trebuie sa spun ce inteleg eu prin stil (sa ma iertati pentru truisme, pretiozitati si greseli): pentru mine stilul e mai mult decit un epifenomen discursiv, e modul predilect prin care un scriitor isi alege subiectele, le leaga de temele pe care isi propune sa le trateze (”copilaria copilului universal”, de pilda
) si cauta limba care sa se potriveasca cel mai bine cu ce are de spus. “Forta” unui stil (ca sa revin la acea metafora robusta) e data de potrivirea intre preocupari/obsesii personale-subiecte-teme-limbaj. Iar “singularitatea” rezulta mai degraba din solutiile gasite pentru racordurile dintre elementele ecuatiei decit dintr-un element anume.
Un exemplu: CUM rezista T.O. Bobe - “Cum mi-am petrecut vacanta de vara” - la asimilarea in categoria “literaturii tinere” si in alte categorii? Prin stil - adecvare perfecta intre subiect (povestea lui Luca, un copil care are “tulburari de comportament” din cauza de “disfunctii” familiale), tema (copilaria, singuratatea) si limbaj (compunere scolara). In termenii lui B. Ghiu, T. O. Bobe:
- “e in propria limba asemeni unui strain” (Luca isi apropriaza cu oarecare dificultati limba “literara” corecta a compunerilor scolare si limba adultilor - in special a mamaiei
, limbajul jurnalistic);
- “gaseste punctele de non-cultura si de subdezvoltare, zonele de lumea a treia lingvistica” din limba romana (din cite stiu eu, nimeni n-a mai exploatat intensiv, in literatura romana, limba compunerilor scolare);
- “se serveste de propria limba intr-un mod minor”, se foloseste de “polilingvism” in propria limba (rezulta din cele de mai sus).
Dupa parerea mea, T.O. Bobe e, prin Luca, un frumos si potrivit exemplu de “nomad, tigan si imigrant” al limbii romane, iar “Cum mi-am petrecut vacanta de vara” - o carte “intraductibila”.
Inca putin despre subversivitate: “Cum mi-am petrecut vacanta de vara” reuseste sa fie un “roman al tranzitiei” (daca-mi amintesc bine, unii critici se plingeau ca n-avem asa ceva), desi T. O. Bobe marturiseste ca nu-si propusese sa faca o “radiografie sociala”, preocupat fiind mai ales de veridicitatea povestii dpdv psihiatric. Lumea din anii 2000 poate fi reconstituita, oblic, din frinturile de limbaje diferite amestecate in compunerea lui Luca (inca o performanta remarcabila). Iar cuvintele lui Luca, asa cum sint ele - ezitante, nedomesticite cu totul - sint dintre cele mai critice si mai acide din cite s-au scris despre acea lume, cu oamenii si cu limbile pe care le vorbeau atunci cu tot.
als says:
nu stiu cum ‘rezista la asimilare’ t.o. bobe pt k n-am citit nimic de el - in book form, vreau sa zic.
dar crek, via ghiu/deleuze/+ tot blablaul frantuzesc, invirtim niste termeni/concepte care, de fapt, nu-s atit de ‘noi’ & ‘revolutionare’ - decit k ambalaj - cita vreme reveniti, dle a., la ‘batrinul stil’ pt a explica quoi que ce soit
ps asta cu ’slabiciunea creatoare’ in loc de ‘forta creatoare’ imi aminteste de bazaconia ‘copyleft’ in loc de (indreptatitul) copyright
Alexandru says:
Revin la stil pentru ca, probabil, nu inteleg bine conceptele deleuziene-foucaldiene din articolul si din interviul d-lui Ghiu.
Am sters din comentariul dvs. aluzia la acel episod.
als says:
nu ma deranjeaza k l-ati sters, cita vreme eu i-am dat ‘delete’ de mult - ceea ce, se pare, nu e cazul lui t.o.b.
Alexandru says:
Pe mine m-au deranjat si inca ma deranjeaza acele zvonuri calomnioase colportate, explicit sau implicit, pe seama unor oameni care n-au gresit nimanui cu nimic.
als says:
hai sa nu redeschidem cutia pandorei!
DVS nu puteti fi obiectiv, pt k sinteti prieten cu acei ‘oameni’ - si cu asta am zis tot…
ps dar poate va intereseaza sa stiti k ‘acei oameni’ nu mai colaboreaza la ‘dilemateca’ pt k, auzi dumneata ce kestie!, redactia nu m-a ‘tinut in friu’!! (!)
Alexandru says:
Nu voiam să redeschid discuţia, tocmai de-aia am şters din comentariul dvs. acea aluzie.
Nu e nevoie de o analiza obiectiva ca sa-ti dai seama ca acuzatiile emise de isuciu si alimentate generos de dvs. (n-am înţeles de ce) sînt nişte calomnii. Sînt, de altfel, stupefiat ca invocati obiectivitatea. Nu vad cum ati putea pretinde ca ati fost ‘obiectiv’ in campania dvs.
Nu sint prieten cu acei oameni. Pe T.O. Bobe il cunosc doar din carti si articole. N-am citit pina acum nicio traducere de Vali Florescu.
als says:
pai, normal k am fost, de bine ce nici nu-i cunosc!?
nu e logic?
ps nu sint calomnii, sint fapte - alimentate, de altfel, in continuare de atitudinea celor 2… iar cita vreme or sa o tina langa cu ea, o sa o tin langa si eu - k oricum nu ma costa nimic
Alexandru says:
Dupa această ”logică”, dacă nu-i cunoaştem pe oamenii pe care-i calomniem, înseamnă că sîntem obiectivi. Iar dacă afirmaţiile lui isuciu sînt pentru dvs. ”fapte”, tant pis pour vous. Nu vă înţeleg. Închid discuţia, e întristătoare pentru mine.