Sun 11 Jan, 2009
Literatura negativă (IV) – En suspension dans la littérature universelle…
Filed under: Bartlebies, Literatura negativă, Que de lejos parecen moscas, ȘantierTags: Bartleby, Literatura negativă, Oeuvre inachevée, Vila-Matas
Trebuie să mai adaug cîteva rînduri despre operele bartlebiene. Munca de copist a lui Marcelo, aparent umilă şi insignifiantă, are o miză imensă: recuperarea operelor negative. Marcelo spune că şi agrafii fac parte, paradoxal, din literatură şi îşi sprijină afirmaţia pe o imagine memorabilă din Pourquoi je n’ai écrit aucun de mes livres (cartea lui Marcel Bénabou):
“Les livres que je n’ai pas écrits, n’allez surtout pas croire, lecteur, qu’ils soient du pur néant. Bien au contraire (que cela une bonne fois soit dit), ils sont comme en suspension en la littérature universelle.” (nota 4)
Lîngă operele negative, Marcelo pune şi “cărţile-fantomă”: sînt cărţi închipuite, nescrise, uneori amintite doar ca un proiect vag într-o scrisoare sau o notă de subsol, intenţii anunţate într-o altă carte, promisiuni neîmplinite sau materializate doar prin cîteva pagini. Expresia îi aparţine lui Claude Leroy, specialist în Blaise Cendrars - celebru autor de cărţi-fantomă. Pe urmele lui Leroy, Jean-Yves Jouannais povesteşte că Cendars ar fi pus în circulaţie mai mult de 300 de lucrări fictive, anunţînd sistematic în bibliografiile lui 33 de volume în pregătire, niciodată aceleaşi, dar care toate aveau să rămînă doar în stadiu de titlu. Mai mult decît atît, ar fi avut intenţia să scrie un Manuel de bibliographie des livres jamais publiés ni même écrits (cartea lui Jean-Yves Jouannais, Artistes sans œuvre, a fost o sursă de inspiraţie pentru Bartleby et compagnie). Deşi sînt imateriale, cărţile-fantomă bîntuie imaginarul literaturii (Cartea lui Mallarmé, cartea despre comedie din Poetica lui Aristotel, bîntuind biblioteca abaţiei din Numele trandafirului). Ele există, într-un fel: plutesc, eterate, în limburile literaturii.
Claude Leroy vorbeşte într-un foarte frumos articol despre biblioteci-fantomă care se alcătuiesc pe lîngă bibliotecile reale. Pe rafturile bibliotecilor-fantomă sînt aşezate cărţile pierdute, visate, plănuite şi rămase nescrise (”Les Livres fantômes”, Magazine littéraire nr. 349, 1996). Cu o astfel de bibliotecă seamană Biblioteca Brautigan din Statele Unite: numită aşa în cinstea romancierului Richard Brautigan, ea adăposteşte cărţi refuzate de editori, rămase în stadiu de manuscris - cărţi a căror existenţă nu e pe deplin recunoscută.
Despre cărţile-fantomă nu se vorbeşte doar în registru anecdotic sau metaforic, există perspective teoretice interesante (de pildă, cercetările recente în jurul noţiunii de “operă posibilă”, multe dintre ele publicate în atelierele de pe portalul Fabula). O să amintesc doar un articol care propune cîteva ipoteze plecînd chiar de la Bartleby et compagnie - Marcos Eymar, “L’œuvre comme possibilité: pour une étude comparée de la littérature négative” (îl puteţi citi aici).
Eymar susţine că Bartleby et compagnie ilustrează perfect concepţia lui Blanchot despre literatură ca “experienţă literară”, concepţie bazată pe distincţia între operă şi procesul creator (œuvre/mise en œuvre). Pentru filosoful francez, “produsele literare contează mai puţin decît procesul creator, complex şi infinit, care le dă naştere (… ) Literatura nu mai e concepută ca o colecţie de opere, ci ca experienţă literară care nu se poate realiza într-o operă, fiindcă integrează totalitatea operelor posibile” (p. 6).
“Estetica negativă” a lui Blanchot se opune concepţiei “pozitiviste”, dominante, despre literatură (p. 5). Pe baza acestei estetici, Eymar propune o reconsiderare radicală a manifestărilor “literaturii negative”, despre care am tot pomenit: tăcerea, cărţile părăsite şi neisprăvite, schiţele, eşecurile, cărţile-fantomă:
“Cette perspective permet de donner toute sa place à un phénomène le plus souvent ignoré par l’approche positiviste de la littérature : celui des écrivains qui cessent d’écrire, des œuvres inachevées, des ébauches, des échecs, des livres rêvés, imaginés ou perdus. Tous ces exemples de ce qu’on appelle la ‘littérature négative’ méritent d’être pris en compte (…) car ils constituent aussi des manifestations caractéristiques de la même faculté humaine qui produit les œuvres canonisées par la tradition.” (p. 5).
Cum spuneam în partea a III-a a şantierului, încerc să aflu de unde vine sindromul Bartleby în literatură, cum au ajuns manifestările literaturii negative să fie investite cu valoare estetică. Aş vrea mai ales să înţeleg cum se schimbă, în funcţie de context/curent, reprezentările operei literare neîmplinite, nefinalizate, nefinisate, care-şi arată nedesăvîrşirea (nu găsesc un corespondent potrivit în română pentru œuvre inachevée) - pagina goală, manuscrisul neterminat sau mutilat, carnetul, bruionul, cartea în curs de scriere etc. -, în paralel cu cele ale operei pline, încheiate, cizelate, desăvîrşite (œuvre achevée). Vaste programme! Sigur că nu mi-am pus în gînd cine ştie ce istorii sau sinteze grandioase, vreau doar să adun cîteva note de lectură, ca Marcelo al lui Vila-Matas. O să revin cu întrebări mai clare, sper, şi de mai mică anvergură.
Alexandru says:
Să nu uit să caut mîine articolul lui Julien Gracq - ”Un centenaire intimidant”, Arts, 20 octobre 1954.
inraspar says:
Minunata problematica ti-ai ales, ma bucur ca te-ai hotarat sa scrii despre asta.Coincidenta face sa ma confrunt in momentul de fata tot cu o posibila poetica a neterminarii la un autor roman. Exista in cartea de care vorbesti ceva despre bariere interioare, anticipate de textele anterioare ale autorului respectiv?Oricum m-ar interesa foarte mult lectura cartii,crezi ca ma poti ajuta?
Alexandru says:
Iartă-mă, nu îți înțeleg prea bine întrebarea. Cartea lui Vila-Matas e un colaj de povești despre scriitorii-bartleby, nu intră mai deloc în detalii analitice. A fost tradusă în română la RAO; eu o am doar în franceză. Mi-ar face plăcere să-ți pot fi de ajutor, dar să știi că am doar puține și vagi noțiuni de teorie literară.
abc says:
“carti suspendate” crezi ca ar merge?
Alexandru says:
As vrea sa gasesc un corespondent mai precis si mai cuprinzator pentru ‘oeuvre inachevée’. Mai sint si alti termeni din Blanchot pentru care nu gasesc nici un cuvint multumitor in romana (’désoeuvrement’, in pereche cu ‘oeuvre’, de pilda). Poate regasesc traducerea doamnei Irina Mavrodin - Spatiul literar, o culegere de eseuri, mi-o amintesc prin salile de lectura de la litere, ferfenitita si acoperita de straturi de note, ajunsese ca un palimpsest.
abc says:
ma tem ca precizia pe care o doresti e foarte greu, daca nu imposibil, de gasit si aplicat la literatura. mie “suspendate” mi se pare destul de cuprinzator pentru ce spuneai tu: “pagina goală, manuscrisul neterminat sau mutilat, carnetul, bruionul, cartea în curs de scriere etc”
cred ca am spatiul literar al lui blanchot, dar nu sint in acelasi oras cu biblioteca mea. cind ajung, ma uit si, daca n-ai gasit pina atunci, iti spun.
inraspar says:
Mi-ai raspuns la intrebare,multumesc pentru link,imi scapase din atentie cartea.Cat despre notiunile “putine si vagi” de teorie literara am anumite rezerve si chiar daca este asa, sfera de interes si lecturile (partial)dezvaluite aici reprezinta incomparabil mai mult decat o scolareasca reunire de stereotipii analitice, oferita de vreun curs de teorie literara.Ma ajuti scriind,necedand atractiilor tacerii.
O sa ma uit si eu in “Spatiul literar”, mai am si “Cartea care va sa fie” pe care nu am citit-o inca.
Alexandru says:
@abc: ‘Inachevé’ poate insemna neterminat, nefinisat, imperfect, dar si in curs de finalizare sau de slefuire. Caut o traducere potrivita pentru ‘oeuvre inachevée’ pentru ca expresia asta acopera diferitele stadii de ne-desavirsire ale operei - de la schite, ciorne, variante, pina la versiunile ‘pe curat’ apropiate de cea publicata. ‘Suspendat’ nu mi se pare de ajuns de bun pentru ca nu da ideea de proces de creatie, trimite mai mult la blocaj. Multumesc pentru sugestie, oricum!
Alexandru says:
@abc, inraspar:
Eu am Spatiul literar doar in franceza. Ati putea cauta doua pasaje in editia tradusa in romana, va rog? Amindoua sint din capitolul 1 - ‘La solitude essentielle’, prin primele 3-4 pagini:
‘Cependant, l’oeuvre - l’oeuvre d’art, l’oeuvre littéraire - n’est ni achevée ni inachevée: elle est.’ (din prima sectiune - ‘La solitude de l’oeuvre’);
‘…car l’écrivain ne serait-il pas mort dès que l’oeuvre existe, comme il en a parfois lui-même le pressentiment dans l’impression d’un désoeuvrement des plus étranges.’ (e chiar sfirsitul celei de-a doua sectiuni - ‘L’oeuvre, le livre.’
Va multumesc mult pentru ajutor!
als says:
aham, deci dumneata esti ACEL ‘alexandru’!
too well; te voi avea in vizor…
Alexandru says:
Sinteti binevenit!
inraspar says:
Citate din Maurice Blanchot, “Spatiul literar”, trad. si prefata de Irina Mavrodin, Bucuresti, Univers, 1980 :
“Totusi, opera - opera de arta, opera literara - nu este nici terminata, nici neterminata: ea este”(14).
“…caci scriitorul nu e oare mort de indata ce opera exista, presentiment pe care el insusi il afla uneori in impresia unei trandavii dintre cele mai ciudate?”(16).
Alexandru says:
@inraspar: Iti multumesc mult. O sa folosesc pina la urma expresia ‘opera neterminata’ pentru ‘oeuvre inachevée’. In mintea mea ii mai spuneam si ‘nedesavirsita’, dar nu suna deloc bine, aduce a colectia ‘Comorile pustiei’ de la Anastasia : ).
als says:
au am obiectii mai degraba la ‘desoeuvrement’… e aproape imposibil de tradus EXACT in sensul blanchotian (mai ales pt ca in el exista ‘oeuvre’) si cred ca cea mai buna solutie - adoptata, de altfel, si in spatiul anglo-saxon sau german - este pastrarea termenului frantuzesc, cu o nota de subsol care sa-l explice in extenso.
Alexandru says:
Nu ma mai uitasem de multa vreme pe traduceri din Blanchot, speram ca a gasit cineva o aproximatie mai buna pentru perechea oeuvre-désoeuvrement. Va multumesc pentru sugestie, o s-o urmez.
bianca s says:
Pot sa intervin si eu tardiv? Nu e “opera neimplinita” si “opera implinita”? Sau lucrul implinit si neimplinit. Nu mi se pare ca suna FOARTE pretentios. Dar imaginez un dialog: “Ai terminat de batut cuiele alea?” Raspuns: “Inca nu, dar termin imediat”. “Ai implinit?”, “Nu, mai am, dar mintenas se implineste, bade Marin. Matale trage o fuga pina la aprozar, sa iei niste rachie” :-))
Alexandru says:
Merci, Bianca. Pina la urma, cred ca o sa folosesc mai multe echivalente - opera neimplinita/implinita o sa fie cu siguranta printre ele.