Literatura română şi sexul

De la Luiza şi Pobby, o leapşă deocheată: “ce-ar fi dac-ar găsi fiecare (după nevoi, după posibilităţi) cea mai bine scrisă şi cea mai prost scrisă scenă de-amor (adică sex, n. n.) din literatura română?” Ideea m-a amuzat foarte tare la început, dar în cursul căutărilor m-am cam întristat. Pentru că de fiecare dată cînd îmi pun asemenea întrebări gingaşe îmi dau seama cît de precare îmi sînt cunoştinţele de literatură română şi-mi pare rău. Cît despre posibilităţi, biblioteca mea de-aici e foarte modestă, iar în biblioteca universităţii din urbea Q*** nu se găseşte mare lucru, pe lîngă Moromeţii (în româna, dar şi traduşi în franceză şi în engleză), versuri de Tiberiu Utan (rămase, din fericire, netălmăcite), un metru cub de Virgil Gheorghiu şi un altul de Mircea Eliade (şi ei mai mult în franceză).

Nu ştiu multe scene de sex din literatura română, nici proaste, nici bune. Mai rău, cele pe care mi le-aduc aminte mai bine sînt din cărţile pe care le-am studiat cu toţii la şcoală : Cartea nunţii, Patul lui Procust, Rusoaica (vag), Ion etc. Nu m-am gîndit, pînă în ziua de azi, ce viaţă sexuală or fi avut Mara, Vitoria Lipan, cuplul Ilie-Catrina Moromete (dar am completat în gînd scena în care Birică o iubeşte pe Polina pe pămîntul reavăn, la Văgăuni). Am rămas cu impresia că, în literatura română, scenele de sex sînt în general ori eludate, ori parcimonioase, aluzive, rapide (viteza e, parcă, mai mare în romanele cu tematică rurală decît în cele urbane). Sigur, avem Povestea lui Ionică cel prost, unde la chose e descrisă direct, pe îndelete, cu detalii de o fineţe uimitoare pentru o poveste hard, de ”uliţă mică”. En passant, à propos de eludare, Răzvan Rădulescu găseşte o soluţie foarte ingenioasă în Teodosie cel Mic: descrie camera amorezilor bufniţa Kaliopi-minotaurul Samoil après la bataille. Mi se mai pare că, la problema scrisului despre sex, soluţiile oscilează între excesul de metaforizare şi excesul invers (grotesc, abject, concreteţe vulgară pur şi simplu), adică între prea multă literatură şi deloc literatură. Nu sînt în stare să susţin afirmaţia asta şi să spun, cu exemple, ce se află între cele două feluri extreme în care pot fi ratate scenele de sex.

Cît despre celelalte scene de sex colecţionate din cărţi mai mari sau mai mărunte, nu mi-au fost de-ajuns pentru o educaţie literar-sexuală solidă : Fraţii Jderi (Nasta îl împungea pe Ionuţ cu sînii bouri), La Medeleni (scena cînd Dănuţ îndrăzneşte să pună o mînă pe genunchiul Monicăi mi-a dat fiori erotici mai intenşi decît tot ce am citit mai tîrziu – atunci aveam şapte ani, cred), cîte ceva din Radu Tudoran (Fiul risipitor, parcă) şi altele asemenea. De-asta mi-a luat destul de multă vreme să înţeleg precis ce voia să spună Camil Petrescu cu femeile care ”îşi făceau din picioarele lor un colan în jurul gîtului bărbatului” (de-abia cînd am studiat-o în liceu am priceput).

***

Cea mai bine scrisă scenă de sex pe care am găsit-o e din Cimitirul Buna Vestire, capitolul 9. Dacă vreţi să citiţi-recitiţi, începeţi cu capitolul 8 – un frumos poem al urîţeniei. Domnişoara, nepoata profesorului, nu era prea frumoasă, de aceea studenţii profesorului îi preferau slujnicele casei. Într-o zi, domnişoara surprinde in actu un latinist cu servitoarea, o “gorjancă neagră” (citatul e cam lung: una din reuşitele scenei e o gradaţie pe care aş fi stricat-o dacă aş fi tăiat mai mult):

“Scandalizată de o presimţire, domnişoara veni de-a fuga şi dete de părete uşa uitată fără zăvor, tocmai cînd mărţişoarele ţărăncii, înghesuită cu capul de zid şi lovind cu creştetul faianţa, scoteau sute de cădelniţi. Răbdînd cu o bucurie adîncă şi utilizînd oftatul la perfectul simplu întrerupt, gorjanca bîlbîia o întrebare: “Ce făcuşi mamă, domnişorule?…

Domnişoara fu cutremurată şi scîrbită, dar şi-a rectificat fără să ştie, instantaneu, revolta, cu ispita irezistibilă a mînzei care a mirosit armăsarul. Scăpărînd din mădulare, ea puse, tremurînd, cîrligul şi încuie şi a doua uşă, care despărţea, printr-un vestibul îngust, pentru peşchire, coridorul de baie. O urechelniţă de foc o cutreiera din creştet la picioare şi de la picioare la ceafă. Ar fi voit să se intercaleze, să sufere maimuţa ei chinuită, din două străpungeri una, şi să fie izbită crîncen, cu aceeaş vigoare ritmică a spinărilor, puse una peste alta, încleştate la umeri şi izbite la şolduri. Lexicală, domnişoarei i s-a revelat brusc sensul unei zicale, pîn-atunci obscură, şi spiritul ei traduse imaginea exact : “Faire la bête à deux dos.“

Femeia neagră se încovoia, clătinată pe laturi ca o luntre. Făcînd cîte o jumătate de pas cu cu şase picioare la fiecare zmucire şi avînt şi reîntîlnire mai dîrje, mai vioaie şi mereu mai adîncă, grupul se deplasa, în spaţiul confortabil dintre păreţi, ca un compas cu mai multe vîrfuri. O tăietură de pepene spintecat cu briceagul pe dunga lui, îi trecu domnişoarei prin fire şi, halucinată, ea îşi lăsă să-i cadă fusta de satin, lepădă pantalonii băieţeşti de mătase. Cu mîinile-i frumoase de cimpanzeu se apucă de sînii tot atît de frumoşi, de elastici şi de mici ca ai fetelor cu spetezele drepte, şi-i strînse, dementă, între degete, de vîrfuri. Un răcnet îndoit precipita finalul, şi brutele, strînse mototol una într-alta, se prăbuşiră dîrdîind, ca supt o lovitură de harapnic, despărţite în cădere.

Răsturnaţi pe rînă, vinovaţii îşi deteră seama că fuseseră văzuţi de un complice care voia o participare. (…) Viezure ţepos şi musculat, bărbatul trăia întîia oară a tinereţii lui de mare zlătar o secundă de junglă. Abia împăcată, sălbătecia îi fu răscolită din nou, într-o urcare vijelioasă de vîrtej. Cu o mînă dedesubtul coapselor domnişoarei, care-i mînca gura, ca o rodie măcelărită, mîna cealaltă desfăcea ţoalele care mai rămîneau aninate de trup. Făptura lui de animal, obişnuit să lupte pe piatra pleşuvă în picioare, deştepta mitologia. Pornind pe dedesubtul genunchilor lăsaţi în legănare deasupra încheieturii coatelor lui şi ajungînd cu palmele groase dedesubtul trunchiului elastic, el şi-a ridicat prada de pe velinţă, treptat, pînă la o înnălţime care s-a potrivit singură, bîjbîind. În puterea omului edificat pe tălpi şi călcîie, fiinţa fragilă primi ruperea lungă şi sfărîmarea, străbătută în întregimea ei, în văzduh. Furtuna fu stîrnită pe rînd şi de trei ori carbonizată de trăsnet. Şi cînd într-o gigantică opintire mascului izbunci, o leşie fierbinte ajunse pîna la falangele degetelor mici. (…)

Împărtăşirea cu pămîntul viu anulase superstiţia de slugă şi de stăpînă în această posesiune a lui Lucifer pe din două, şi după ce a căzut leşinată domnişoara, otrăvită de marea beţie, sufocată şi zbătîndu-se ca de-o agonie, olteanca, pervertită subit şi patriciană, s-a tîrît, umblînd în genunchi pe covorul de sfoară, ca o ieşită din minţi. Gura ei flămîndă de sex căuta să se istovească. Stăpîna se întoarse pe brînci. Obrajii, pleoapele, cercelul moale al urechii, bărbia femeilor se mîngîiau de bărbatul înspăimîntat, ca într-o baie caldă, şi, goale cum erau, tăbărîră amîndouă pe el, să-l devore, ca nişte furnici deasupra unui greiere cu labele frînte.”

Vă rog să notaţi gradul sporit de dificultate al exerciţiului scriptural, dat fiind că e vorba de o scenă de sex în trei (o raritate în literatura română).

***

Scena de sex cea mai prost scrisă pe care am găsit-o e din Mircea Eliade, Maitreyi. Se întîmplă după cîteva săptămîni de săruturi şi mîngîieri preliminare. Maitreyi intră în camera lui Allan:

“_ Ce e cu tine, Maitreyi? De ce ai venit, Maitreyi? Ce ai, Maitreyi?

Nu mi-a răspuns nimic, ci numai şi-a deznodat marginea sari-ei şi a rămas goală pînă la pîntec, în cîteva gesturi pe care le-a împlinit cu ochii închişi strîngîndu-şi buzele şi oprindu-şi anevoie suspinul. Vedenia trupului ei gol, în acea foarte palidă boare luminoasă din odaie, m-a izbit ca un miracol pe care niciodată nu l-aş fi putut intui în toate amănuntele lui precise şi carnale. Căci dacă mă gîndeam adesea la prima noapte pe care o vom petrece împreună şi dacă îmi închipuiam însetat patul nostru unde o voi cunoaşte pe ea, niciodată nu-mi puteam închipui trupul adolescent al Maitreyiei, dezvelindu-se de bunăvoie şi din proprie pornire, noaptea, în faţa mea. Acest lucru nu mi-l puteam închipui, deşi visam uneori o unire vertiginoasă în împrejurări stranii. Mă lovea, în acest act, tocmai simplitatea şi naturaleţea lui; fecioara care vine singură în odaia logodnicului, pentru că nimic nu îi mai desparte de acum.

Încet-încet, am cuprins-o în braţe, ezitînd la început s-o apropii prea mult de mine, aşa prea goală cum era, dar întîlnindu-i şoldurile încă acoperite de sari, am coborît într-o singură mîngîiere mîinile de-a lungul spatelui ei arcuit şi am dezvelit-o pînă la pulpe, tremurînd tot de acest sacrilegiu şi îngenunchind în faţa acestui trup gol, care depăşise pentru mine orice frumuseţe şi participa acum la miracol. Şi-a înlănţuit ea singură braţele de umerii mei, implorîndu-mă să mă ridic, fără o vorbă (căci tremura toată, şi imensa bucurie care o adusese în odaia mea nu putea izgoni totuşi spaima ceasului acela). S-a apropiat de pat cu paşi mici şi moi, şi întreg trupul căpătase un alt ritm în acea înaintare. Am vrut s-o duc în braţe, dar s-a împotrivit şi s-a culcat ea singură, sărutîndu-mi perna. Numai o clipă am văzut-o întinsă ca un bronz viu pe cearceaful alb, tresărind, răsuflînd şi chemîndu-mă. În clipa următoare închideam ferestrele cu oblonul de lemn, şi încăperea noastră se topi în întunerec. Am simţit-o lîngă mine, strîngîndu-se toată, parcă ar fi încercat să se ascundă, sa se uite. Nu mai era sete trupească aceea, ci sete de mine tot; ar fi vrut să treacă în mine toată, aşa cum trecuse sufletul ei. Nu-mi mai amintesc nimic apoi; căci am cunoscut-o fără să ştiu, fără memorie.”

***

În Maitreyi, scena de mai sus ar fi trebuit să fie un punct de maximă intensitate în poveste, şi nu e. Eliade se eschivează pur şi simplu, probabil pentru că îşi dă seama că i-ar fi dificil să meargă mai departe – nu-mi mai amintesc nimic apoi – deşi îşi aminteşte suspect de bine multe alte detalii. Nu prea aflăm ce se întîmplă nici în sufletul, darmite în trupul povestitorului. Înţelegem că i se pare că trăieşte un miracol (ne-o spune de două ori), vede arhetipurile (fecioara, logodnicul) mai bine decît o vede pe Maitreyi şi, mai ales, ştie cu certitidune ce e în sufletul ei (sete de mine tot; ar fi vrut să treacă în mine toată etc.). Clişee. Şi deja din a doua noapte, Maitreyi descoperise gesturi de amantă care mă umileau. (Că tot veni vorba, nu vi se pare că literatura lui Mircea Eliade e cam supraevaluată? Un bun istoric al religiilor nu trebuie să fie neapărat un bun scriitor de literatură).

Sîntem foarte departe de urechelniţa de foc care-i cutreiera pe protagoniştii lui Arghezi din creştet la picioare şi de la picioare la ceafă, de femeia clătinată pe laturi ca o luntre, de compasul cu mai multe vîrfuri care înainta prin încăpere, de tăietura de pepene spintecat cu briceagul pe dunga lui care îi trece domnişoarei prin fire, de leşia fierbinte ajunsă pîna la falangele degetelor mici… Şi mai sînt atîtea şi-atîtea de admirat în scena lui Arghezi – mie mi se pare impecabilă.

***

Mi-ar plăcea să se joace de-a literatura română şi sexul şi BolaDeNieve, Zum, White Noise, Vera, Silviu Toma, Zmeul Clandestin, domnii care povestesc cîte-o carte într-o frază, precum şi oricine mai nimereşte pe aici.

68 Responses to “Literatura română şi sexul”

10:43 am, 2 May, 2009 р.
als says:

ASA E, chapeau!
… oare bianca s o fi citit ACEST arghezi?
ps eliade e slab nu doar la scenele de sex
10:52 am, 2 May, 2009 р.
Alexandru says:

Aşa cred şi eu, că Eliade e cam slăbuţ în general.
11:06 am, 2 May, 2009 р.
Pobby says:

oooo, mama!!! (rezumat al unui tratat de critica literara pe tema “arghezi si erotismul”)
in liceu ma lasasem dus de blabla-ul cu “l’amour exotique”, dar pe atunci eram virginal si “lesia fierbinte” mi s-ar fi parut o exagerare
11:08 am, 2 May, 2009 р.
pantacruel says:

interesante secvente ai ales, domnule a.

imi plac, deopotriva, ambele fragmente, in ciuda ambalajului cam pedant (sunt pregatit chiar sa-mi iau un ciomag in cap!)
si tin sa te contrazic cu eliade. autorul ‘romanului adolescentului miop’ (sau admirabilului ‘huliganii’) este un excelent prozator. parerea mea.
polivalența este o calitate, ci nu un defect, ca tot se implinesc azi 490 de ani de la moartea altui ‘imprastiat’ – leonardo da vinci (uite cum o iau si eu razna cu nesfariste amanunte…) ;p
11:15 am, 2 May, 2009 р.
Alexandru says:

@Pantacruel: Mărturisesc că n-aş fi în stare să-mi susţin cum trebuie părerea că prozele lui Mircea Eliade sînt supraevaluate, pentru că n-am fost şi nu sînt în stare să-i citesc cărţile cum trebuie – nu reuşesc să le duc la capăt şi pace. Dar, în ce am citit, am găsit chestii care mă supără: pagini în care doar ilustrează idei schematice şi asta se vede rău, dialoguri de umplutură care sună la fel de fals ca în romanele de misteruri gen Codul lui Da Vinci (pentru că misterurile contează, nu scrisul în sine). Pe de altă parte, am convingerea nestrămutată că literatura NU se poate face doar în pauzele de lucru de la studii de istoria religiilor sau alte studii, ca recreaţie. Fiindcă e mult mai greu să scrii literatură decît să cercetezi & să scrii tratate

N-am zis (şi nu cred) că e un defect să fii polivalent. Mi se pare doar că o parte din creditul acordat lui M. Eliade pentru munca lui de scientifique e transferat asupra literaturii lui.

Chiar ţi se pare că sînt pedant? Încerc să practic pedanteria pour rire, îmi pare rău că nu-mi iese…

@Pobby: Şi nu e deloc o exagerare, nu-i aşa?
11:25 am, 2 May, 2009 р.
Pobby says:

doamne fereste sa fie!
11:30 am, 2 May, 2009 р.
pantacruel says:

chiar nu conteaza ce mi se pare mie
11:41 am, 2 May, 2009 р.
als says:

ce-mi place asta, cu ‘rodie macelarita’!!

tot tabloul are intr-adevar ceva de contorsiune (convulsiv-erotica) mitologica – de rapirea sabinelor, de minotaur, de hercule sau zeus… si parca vad un desen de picasso – din seria ‘aia’, erotica a souhait

orce s-ar spune, arghezi ‘le are’ domne!
11:45 am, 2 May, 2009 р.
Pobby says:

undeva in memorii eliade noteaza ca se retragea sa scrie literatura doar pentru a nu-si pierde mintile
o sa caut pasajul exact, sper sa am volumul la indemana si k memoria nu-mi joaca feste
totusi mi se pare o exagerare sa spui k a scrie literatura e mai dificil decat a concepe o lucrare stiintifica bine articulata si “bazata”
uita-te la toti criticusii
off topic: l-am vazut azi pe george banu la tv si vorbea despre o carte-bomba scoasa la paris in legatura cu trecutul legionar al lui cioran
de cautat!
11:47 am, 2 May, 2009 р.
Pinocchio says:

Imi amintesc si acum un dialog cu profesoara mea de romana din liceu — excelenta profesoara! Am povestit, nu mai stiu in ce context, ca citesc din Eliade, iar ea m-a intrebat ce. Eu tocmai eram la “Nunta in cer”, publicata in acelasi volum cu “Maitreyi”. Ea a comentat sec: “Nunat in cer” e mai slaba decit “Maitreyi”

Eh, eu nu m-as grabi sa il judec pe scriitorul Eliade cu aceleasi criterii cu care judec restul scriitorilor.
11:51 am, 2 May, 2009 р.
pantacruel says:

pai doar fostul călugăr era erotoman, nu?
11:55 am, 2 May, 2009 р.
Alexandru says:

@ALŞ: Dar ce spuneţi de ”Lexicală, domnişoarei i s-a revelat brusc sensul unei zicale…” ? (mai ales că în capitolul 8 descrie apropierile infinitezimale ale domnişoarei de un alt student, în timp ce studiau pe un dicţionar… tout se tient

@Pobby: N-am absolut nimic cu motivaţiile lui Eliade
(iar carţi cu trecutul legionar…)
11:58 am, 2 May, 2009 р.
als says:

pai, ce sa mai zica, stil ‘bomba’, dspr ‘trecutu legionar al lu cioran’? k doar lucrurile sint cunoscute & arhicunoscute…
le-a recunoscut si el, si-a pus cenusa in cap – CE mai vor?!
mi se pare aiurea & o timpenie sa tot apesi pe pedala asta – MAI ales in cazul lui cioran, care era cel mai genuin dintre toti! avea 20 de ani, cu mintea infierbintata – bon, on passe a autre chose…
bine k e ‘trecutu’ legionar, la altii e kiar prezentu
iar cioran NU e gurul acestora – dimpotriva! ceea ce-l mai exonereaza o data…
11:59 am, 2 May, 2009 р.
Alexandru says:

@Pinocchio: Dar de ce i-ai acorda scriitorului Eliade un tratament privilegiat?
12:01 pm, 2 May, 2009 р.
als says:

‘lexicala’ ala e delicios, l-am ‘prizat’ din prima
+ le culot sa alegi un asemenea cuvint, pretios cumva, intr-un context enflamme… du grand art, quoi!
12:04 pm, 2 May, 2009 р.
Pobby says:

@als: pai sunt de acord
pe mine ma mira doar reactiile lor, cik frantujii se inflamara rau si de data asta
12:11 pm, 2 May, 2009 р.
Pobby says:

de fapt nu ma mira, ma distreaza
3:03 pm, 2 May, 2009 р.
luiza says:

daaaaa, foarte bune alegeri. textul lui arghezi e savuros pân’la insuportabil, atât de bine e scris..
iar eliade nici măcar nu scrie prost, scrie banal (la fragmentul ăsta mă refer, că mie mi-au plăcut prozele scurte din “pe strada mântuleasa”).
a, şi bine-ai făcut c-ai invitat lumea, că eu uitasem.
3:18 pm, 2 May, 2009 р.
als says:

mie eliade mi se pare k scrie ‘en amateur’. adik e clar k, la el, ideea primeaza asupra formei (cum spunea si alexandru), asa k nu-si batea capul cu expresia, k sa zic asa…

iar fantasticul sau e atiiit de obosit-obsolet… e poesc – tres 19eme. pune-l linga un borges, sa zicem – sau un mandiargues -, & vezi k nu (se) tine.
sau a se compara cu o proza extraordinara (& contemporana cu el) precum ‘trintorul’ lui emil botta…

crek eliade e mai bun in kestii gen ‘santier’, de ex.
3:28 pm, 2 May, 2009 р.
luiza says:

aoleu, mi-am adus aminte că la “domnişoara christina” muream de frică citind-o noaptea, singură-n cameră. ce-i drept, şi eu îs mai slabă de duh, da’ mă gândesc că nu chiar atât de slabă încât să mă sperii la toate nimicurile. deci o fi fost bine scrisă..
şi da, fantasticul lui e mai de secol nouăşpe, însă are şi treaba asta farmecul ei
3:37 pm, 2 May, 2009 р.
als says:

aaa, pai sa stii k la kestii de speriat eu reactionez KIAR la orce – poa sa fie scris si de sandra & dan brown!
asa k, nu’sh, tu esti mai sofisticata so i give u credit, o hi bine scrisa (donsoara chr), eu nu mai tin minte nimic din ea… asta e cu ‘egor’??
3:39 pm, 2 May, 2009 р.
Alexandru says:

Luiza, ai dreptate, fragmentul ăla din Eliade e banal, sigur că se poate mult mai rău (ăla pe care l-ai ales tu din Breban e antologic . L-am ales că mi se pare reprezentativ pentru strategiile de evitare a chestiei.

Să inviţi şi tu încă o dată pe toată lumea, cu invitaţii speciale chiar, ca să nu mai aibă scăpare. Că ar fi păcat să se piardă o leapşă atît de frumoasă, instructivă şi care spune multe despre noi
3:44 pm, 2 May, 2009 р.
Alexandru says:

Aaa, şi Luiza, mi se pare ciudat să-l citeşti pe divinul marchiz înainte de Cartea nunţii şi să te sperii la Domnişoara Christina ) ~~La marchiz te-ai speriat măcar un pic?~~
3:50 pm, 2 May, 2009 р.
luiza says:

) leo, eram aşa de speriată de vârcolacu ăla sau ce era domnişoara christina, că nu mai ţin minte decât ceva cu mirosu de viorele şi geamurile care se izbeau unu de altu, şi arătarea aia care devenea din ce în ce mai înfiorătoare.. nici nu vreau să redeschid cartea

alexandru, mai bine nu răspund. că leapşa asta începe să spună PREA multe despre noi..
10:39 pm, 2 May, 2009 р.
als says:

omg, ‘mirosu de viorele’ hihihi
p-asta o uitasem…

in skimb tin minte (da nu mai stiu dk era in ‘dra chr’ sau alta dracovenie) o kestie care suna asa: ‘dar acum te iubesc!, gemu egor’
asta cu ‘gemu’ stiu k mi-a smuls hohote de ris la prima lectura…
k a doua n-a mai venit
1:11 am, 3 May, 2009 р.
Alexandru says:

@Luiza: Iartă-mi indiscreţia, te rog, mi-am retras întrebarea. Promit că de-acum înainte o să întreb-vorbesc doar ”ce-mi aparţine”

@ALŞ: n-aş fi putut găsi un exemplu mai perfect pentru stîngăciile lui Eliade )) o fi vreo legătură între ”mirosu de viorele” şi ”gemu”? (de căutat prin exegezele d-lui M. Handoca)
1:25 am, 3 May, 2009 р.
als says:

gemu de viorele? just a thought…
1:35 am, 3 May, 2009 р.
Alexandru says:

Ce delicates! ))
(îmi place mai mult, totuşi, dulceaţa de lăcrămioare)
3:18 am, 3 May, 2009 р.
r. says:

…De unde se vede inca o data treaba ca Arghezi era decis francofil, pentru ca referinta savurosului citat nu e cea anglo-saxona arhicunoscuta (“I am one, sir, that comes to tell you your daughter and the Moor are now making the beast with two backs” – Shakespeare (Iago)), ci prefera sa comita intertexte cu sursa franceza la fel de prestigioasa, dar (strict in privinta asta) mai rar frecventata: “Et souvent, tous les deux, ils faisaient ensemble la bête à deux dos” – Rabelais (despre Gargamelle si Parpaillons).
In ce-l priveste pe Eliade, jurnalul lui din perioada americana abunda in furioase exortatii la adresa lui Jozce si Faulkner, care ar fi prea esteti, prea interesati de literatura in sine, si ignora ceea ce Eliade considera functia majora a literaturii, si anume capacitatea ei de a fi purtatoare de mituri. “Romanul-roman”, cum ii spune Eliade, e mitofor sau nu e deloc. Iar un om care vedea literatura ca pe o subordonata nu putea sa scrie decat literatura subordonata. Mediocra in afara referintei mitice.
Tare misto pasajul din Maitreyi, ai zice ca e din Sidney Sheldon…
7:35 am, 3 May, 2009 р.
als says:

@ r.: looool… sidney sheldon! crek e fix referinta care trebuie, desi n-am citit nimic de el
oricum, multumiri pt trimiterea la rabelais, este… zdrobitor de concludenta!

@ alexandru: ati incercat zaharul (sau mierea) de violete? eu am luat de la toulouse, ‘orasul violetelor’ cica. comme quoi nu doar parma are violete…
ps dulceata de lacramioare (muguets, da?) n-am incercat; nu e inecacios de dulce??
9:06 am, 3 May, 2009 р.
Alexandru says:

@R: Mărturisesc cu ruşine că eu eram convins că expresia aceea era de origine franceză…

Nu-mi mai aduceam aminte clar de poziţiile lui M.E. faţă de literatură. La el Totul trebuia sa fie purtător de mituri! : ). Nu e de mirare că i se pare că alţi scriitori ar fi prea esteţi. Pe mine nu mă deranjează cel mai mult incărcătura mitică din romanele şi povestirile lui, ci tot ce pune pe lîngă, ca să le umple (şi asta atît în texte mai modeste, de ex. ”19 trandafiri”, dar şi în ”Noaptea de Sînziene”). Mi-ar fi plăcut să-i cadă vreun text sub ochii lui Nabokov din Strong Opinions – merci pentru explicaţie.

Sidney Sheldon, evident! )

@als: N-am incercat nici zahărul, nici mierea, dar aş vrea şi mi-ar plăcea să fie un pic violete. Dulceaţa de muguet e ca parfumul, ameţitoare rău . Sau oi fi devenit eu mai sensibil, după atîţia ani de sirop d’érable, sucre d’érable, beurre d’érable …
4:34 am, 4 May, 2009 р.
El Desdichado says:

Observ ca inevitabil se ajunge la politic, chiar si cand se vorbeste despre un subiect atat de ex-centric fata de politic, cum este sexul…
Suntem fara dubiu o literatura pudibonda, iar scenele fierbinti sunt extrem de rare.”Suna”foarte bine pasajul din Arghezi, mai ales ca nu-l cunosteam.
4:36 pm, 4 May, 2009 р.
Alexandru says:

@El Desdichado: E amuzant sa cauti scene fierbinti intr-o literatura pudibonda. Mi-ar placea sa ne spuneti si dvs. ce scene de sex vi s-au parut reusite/nereusite in lit. rom.

(Sexul nu e chiar ex-centric fata de politic – de la politia bisericeasca a moravurilor din evul mediu pina la, de pilda, controlul corpului in comunism, sexul e o miza “biopolitica” importanta. Mi-am adus aminte de cartile lui Flandrin despre Biserica catolica si controlul sexului – Les amours paysannes, de pilda, e o lectura foarte amuzanta. Existau niste manuale bisericesti de educatie sexuala care indicau clar posturile sexuale permise/interzise; de fapt, in afara sexului pentru procreare, cam totul era infierat drept cautare ilicita a placerii si definit ca “adulter”!!! Imi pare rau ca n-am la indemina vreun fragmentel din Les amours paysannes, ce amoruri, ce vremuri…
3:43 am, 5 May, 2009 р.
Lanternativa says:

Foarte bun fragmentul din Arghezi. M-a izbit, sa spun asa, din start:

“…uşa uitată fără zăvor…”

Si de aici pornesc toate

Un foarte bun amic imi spunea odata: “In Occident, usile se abandoneaza”. Iata ca, in ‘Orient’ se uita…

“Obrajii, pleoapele, cercelul moale al urechii, bărbia femeilor” – interesanta trecerea de la pl. la sg. Pare-se ca cele doua femei, in culmea actului, se contopesc, devenind una. Iar bărbatul este înspăimîntat. Cred si eu

Cu respect.
1:44 am, 6 May, 2009 р.
michael says:

pai Eliade a bagat in text una erotosubtila pt cei care stiu sa auda cu ochii: “truPUL_Adolescent al Maitreyiei”… asta pt cei care voiau mai mult…
1:58 am, 6 May, 2009 р.
Alexandru says:

@Lanternativa: Da, am tresărit şi eu la ”bărbia femeilor”…

Nu vreţi să vă jucaţi şi dumneavoastră, cu noi, de-a ceva uneori-destul-de-ciudat, literatura româna şi sexul?

@michael: Subtil, într-adevăr.
9:56 am, 6 May, 2009 р.
Lanternativa says:

Sunt onorat de invitatie. Am sa incerc.

P.S. Exista vreun deadline? Nu de alta, dar trec printr-o perioada de schimbare a campusului, sa spun asa. Asa ca pentru urmatoarele nu-stiu-cate-zile nu o sa fiu prea fixat pe tema
11:13 am, 6 May, 2009 р.
Alexandru says:

Ma bucur ca o sa incercati si sint curios sa vad ce scene o sa alegeti. Nu e nicio graba, stati linistit (asta ar mai lipsi, sa ne dam deadline-uri si pe bloguri! )
9:19 am, 7 May, 2009 р.
bianca s says:

@Leo
Mi-a placut textul, cum sa nu-mi placa? Doar ca nu pricep de ce ti se pare mai bun ca altele. Are si contradictii timpite “Viezure ţepos şi musculat, bărbatul trăia întîia oară a tinereţii lui de mare zlătar o secundă de junglă” – daca-i viezure si zlatar cum, Doamne iarta-ma si pazeste, traia secunda de jungla? De obicei, astia sint in strinsa legatura cu jungla, daca nu-s chiar jungla itself. In fine, mai sint, dar textul e foarte frumos tocmai prin subtierea tuselor, cu trimiteri neasteptate. Spre deosebire de voi, pe mine pasajul cu “lexicala” – absolut genial – m-a trimis direct la Platon.
Carevasazica e loc pentru toata lumea.
10:51 am, 7 May, 2009 р.
dragos c says:

da, cimitirul e unul dintre cele mai “varfuri” dintre romanele romanestei, pacat ca nu e cunoscut/reeditat ca maitreyi.
nu stiu ce va legati atata de eliade, scria si el ce/cum putea…
11:55 am, 7 May, 2009 р.
Alexandru says:

@Bianca, nu vrei sa scotocesti un pic prin biblioteca ta si sa cauti niste scene de sex literar pentru categoriile ASA DA si ASA NU?

De ce mi se pare scena din Arghezi mai buna ca altele? Depinde care “altele” – mie mi s-a parut mai buna decit scena aia din Eliade, de pilda. (Cum ai ajuns de la “lexicala” la Platon?)

@Dragos C.: Toti scriitorii scriu ce/cum pot, nu? Daca te uiti un pic pe comentariile de mai sus, o sa vezi de ce ne “legam” de el – unora dintre noi nu ne place; literatura lui ar putea fi supraevaluata (e o ipoteza); conceptia lui despre literatura (care e discutabila, nu?), duce la o literatura “subordonata”, cum spunea R. Nu ii cautam nod in papura.
11:58 am, 7 May, 2009 р.
bianca s says:

Dragos
Cred ca daca as fi scris o mie de insulte, nu l-as fi facut praf in halul asta pe Eliade. Nu, nu scria si el ce/cum putea. E doar inegal pe distante lungi, dar proza scurta are maxime totale. “Pe strada Mintuleasa”, sau “In curte la Dionis”, sau “Sarpele”, sau “Domnisoara Christina”. Apropos de madame Christina nu cred sa fie vreun eros mai subtil decit copchila-femeie, care seduce din alte lumi si din alte virste.
Eu am citit “Noaptea de Sinziene” foarte copchila si nu imi aduc aminte mare lucru, “camera albastra”, “cutremurul” si conversatia auzita prin peretii hotelului. Aia cu: “Dar fute-ma si nu ma mai respecta!” Aoleu, cum as fi putut uita “Secretul doctorului Honingberger” – cre’ ca i-am gresit numele doctorului – si “Nopti la Serampore”. Huh, nu cred deloc ca Eliade e tezist in prozele astea. Cred ca si-a dat seama ca misterul nu poate exista daca nu te lasi in voia lui.
12:04 pm, 7 May, 2009 р.
bianca s says:

@Alex
Platon e primul care dzice de animalu’ cu doua spinari.
12:07 pm, 7 May, 2009 р.
Alexandru says:

Da?! Unde?
12:14 pm, 7 May, 2009 р.
bianca s says:

Si am gasit in Petru Cimpoesu, “Povestea marelui brigand”, dar miza mi se pare volatila. Nu e orice text care iti place in proximitatea eroticului? Intelectual, fizic si sufletesc. Fiecaruia dupa nevoi.
12:20 pm, 7 May, 2009 р.
Alexandru says:

@Bianca: Ba da, am delicii erotice la toate textele care imi plac, dar nu despre asta era vorba, ci despre scene de sex-sex Hai, ia si tu leapsa, te rog
12:23 pm, 7 May, 2009 р.
bianca s says:

Alex
Pai, chiar in “Banchetul”.
12:30 pm, 7 May, 2009 р.
Alexandru says:

Vreau citatul (te rog)!
12:35 pm, 7 May, 2009 р.
bianca s says:

@Alexandru
O sa incerc, nu mi-s foarte convinsa. Sex, sex? Oi, futu-i, ghini
12:46 pm, 7 May, 2009 р.
bianca s says:

@ Alexandru
Nu ma pune sa caut, mai ales ca biblioteca mea e intoarsa pe dos. Wikipedia nu-i o referinta, dar iti jur ca eu stiu de multa vreme – prea multa? – de animalul cu doua spinari.
În Banchetul, Platon prezintă o explicaţie iubirii şi formării acesteia.
Aici cititorul află ”mitul androginului”, povestit de un personaj al lui Platon.
După aceasta legendă, la început trăiau pe pământ fiinţe androgine. Arătau ca doi oameni lipiţi spate în spate: două femei, doi bărbaţi sau un bărbat şi o femeie. Aceştia deţineau o putere foarte mare, puteau face aproape tot ce gândeau.
12:52 pm, 7 May, 2009 р.
Alexandru says:

@Bianca: Hmm… Mais ce n’est pas du tout la même chose
1:03 pm, 7 May, 2009 р.
bianca s says:

@Alexandru
Mais non…, dar voi gasi, intr-un final. Capul meu – in care toate se intilnesc – va gasi o bula prin care sa faca un scurtcircuit. Acuma, la moment, nu-mi vine in cap – vag – Bosch, animalul cu doua spinari, Marsilio Ficino. Scapa cine poate!
1:11 pm, 7 May, 2009 р.
bianca s says:

@Alexandru
Pot posta aici un text indecent de lung din America de sfirsit de secol nouaspe? Mie mi-a placut totalmente si e de o calinerie habotnica delicioasa. Pot?
1:20 pm, 7 May, 2009 р.
Alexandru says:

Sigur. Dar n-ar fi mai bine sa-l pui la tine? Aici, printre comentarii, risca sa n-aiba prea multi cititori.
1:28 pm, 7 May, 2009 р.
bianca s says:

Pai, la tine il citesc mai multi, dar il voi posta la mine, ca e prea lung.
Ieri am gasit un stilou pe strada. Mi s-a parut asa de previzibil, ca l-am aruncat. Dar m-am intors si l-am luat. Porte-bonheur, destin, ironie? Un porc nu puteam sa gsesc si eu…
1:38 pm, 7 May, 2009 р.
Alexandru says:

Daca e dinala chinezesc cu cap de ursulet e al meu
L-am pierdut cind eram pe la i-iv, de fapt pierdeam o groaza de stilouri. Simptom timpuriu de bartlebysm?
1:49 pm, 7 May, 2009 р.
bianca s says:

Alex
Daca mai bintui, l-am postat.
3:20 pm, 12 May, 2009 р.
bog says:

O scena naspa e in Amalia lui Eminescu. Una faina e in Ploaie in luna lui marte.
3:24 pm, 12 May, 2009 р.
bog says:

Sau invers, depinde de gusturi…
3:56 pm, 12 May, 2009 р.
Alexandru says:

Detalii, vreau detalii, va rog
4:35 am, 14 May, 2009 р.
bog says:

Pai in Amalia era o femeie care avea si o fetita. Si intrucat vecinul avea posibilitati, scotea femeia din cand in cand la plimbare. Azi asa, maine asa, pana cand intr-o zi o puse cu fundul pe masa, ii desfacu picioarele si i-o trase, ca sa zicem asa. Apoi incepura o viata de pacat, tragandu-si-o pe intuneric si pe tacute, cu fetita alaturea. Simplu ca buna ziua daca ai posibilitati. In cealalta e vorba despre cum sa intri unu in pielea celuilalt cu ajutorul tantra yoga intr-o zi ploioasa in care nu prea ai ce face… Noapte buna.
9:38 am, 14 May, 2009 р.
Alexandru says:

Multumesc pentru detalii. Povestea cu Amalia mi se pare interesanta, dar nu inteleg de ce vi s-a parut prost scrisa. Iar Ploaia in luna lui marte nu mi-o aminteam asa osée : )
4:16 am, 16 May, 2009 р.
bog says:

Pai nu stiu daca e scrisa prost sau bine, sa zicem ca e corect scrisa. Dar oricum este mult mai saraca decat scena din Maitreyi…
9:09 am, 29 May, 2009 р.
B. says:

Se considera ca fluier în biserica daca pomenesc de Groapa lui Eugen Barbu ?
3:26 pm, 29 May, 2009 р.
Alexandru says:

@B: In ce categorie o incadrezi? la ASA DA sau la ASA NU?
3:24 am, 1 June, 2009 р.
B. says:

E ciudat. Este ASA CUM VREI. Informatia este strict aceiasi. Semnificatia este diferita, în functie de parcursul individual. Tot cum pentru “la bête à deux dos”, primul gând poate fi la Kamasutra sau la San-Antonio. Cum însa argumentezi care este mai valoros ? Evident, ramâne posibilitatea “colectionarului” care, timorat, evita o judecata de valoare, refugiinduse dupa un clasament alfabetic
7:38 am, 28 July, 2009 р.
ai carte, n-ai parte (de sex) « BolaDeNieve says:

[...] 6 mai, 2009 de boladenieve78 cu scuzele de rigoare pentru raspunsul intarziat, iaca si contributia mea modesta la eroto-leapsa pornita de la luiza si ajunsa aici via alexandru. [...]
10:49 pm, 9 April, 2013 р.
baidu censor says:

Other countries censor content and not just rogue regimes such as the Iranian mullocracy. Poor people! http://www.baidu.com

Caligraf