Fri 17 Sep, 2010
Cea mai zîmbitoare notă de subsol peste care-am dat în ultima vreme e din Serge Fauchereau, Lecture de la poésie américaine:
”Pour saisir la différence de conception des deux poètes [E. E. Cummings şi W. C. Williams], il faut se reporter au Poem de Williams où l’on voit, en douze courtes lignes, un chat franchir un pot de fleur.”
În rîndurile de deasupra notei, S. F. vrea să arate că E. E. Cummings nu e un poet greu de înţeles, cum se crede în general, şi face demonstraţia chiar pe un poem dat ca exemplu de absurditate, de non poezie, de culme a ermetismului gratuit. Poemul, pe care W. C. W. mărturisea că nu-l înţelege, e cu o pisică.
Să comparăm pisicile celor doi poeţi:
E. E. Cummings
(im) c-a-t (mo)
b, i; l : e
FallleA
Ps!fl
oattumblI
sh?dr
IftwhirlF
(Ul) (lY)
&&&
away wanders: exact
ly; as if
not
hing had, ever happ
ene
D
W. C. Williams
As the cat
climbed over
the top of
the jamcloset
first the right
forefoot
carefully
then the hind
stepped down
into the pit of
the empty
flowerpot
S. F. arată într-un comentariu de 3 pagini (!) că pisica ermetică a lui Cummings stă nemişcată în primele două versuri, apoi face o suită de giumbuşlucuri şi la sfîrşit revine la poziţia iniţială. Pare mult mai rapidă decît pisica imagistă a lui Williams.
Ora25 says:
în sfârşit un poemâţ în bună regulă. de primul zic. al doilea pare să fie despre romeo.
Alexandru says:
@Ora, da, pe primul poemâţ îl auzi şi cum toarce.
Uite, am găsit o pisică care cred că s-ar potrivi cu Greuceanu al tău. Măcar la culoare – o cheamă Alba: “ţi-e gura roză-nchisă ca un plic / al nimănui, lipit si cetluit. / deasupra cine nu a scris nimic? / şi înlăuntru, cui s-a povestit?”
valeria says:
recabarren says:
hm. ar putea fi o noua si inovativa metoda analitica in literatura comparata. ma intreb cum nu s-a gandit nimeni pana acum la asta
ora25 says:
ooo, chiar că se potriveşte plicul lipit şi cetluit.cu atât mai mult cu cât motanul meu nu miaună. nu prea are glas el. decât puţin de tot. foarte puţin. îl păstrează doar pentru câte-o mică tuse.
maskirovka says:
haha, cred ca trebuia sa fie incluse si pisicile lui Schrödinger, le-ar fi placut si lor.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pisica_lui_Schr%C3%B6dinger
Alexandru says:
(va rog sa ma iertati, daca puteti, pentru uriasa intirziere)
@Valeria: … in ciuda mustatilor : )
@recabarren: pai da, pina acum, in lit. comp., elementul felin a fost luat in consideratie doar tematic, nu si analitic : )
@Ora25: inseamna ca toarce doar in sinea lui : )
@maskirovka: pai hai sa le includem:
Pfisica [sic!] lui Erwin Schrödinger
Știam mâțime de tot soiul,
dar deveneam stingher
când eram singur cu pisoiul
lui Erwin Schrödinger,
cu care intri-ntr-un container,
simțindu-te hingher
de mâți, căci în acel container
descris de Schrödinger,
urma evenimentul cuantic,
tranșant ca un echer,
ce-l segmenta micro-gigantic,
conform lui Schrödinger,
în două părți, ca semiluna
pe-acel motan becher:
în una moartă și în una
ca dl Schrödinger
de vie, – când făcea ecuații
în tainicu-i ungher
de atomist, ca toți confrații
lui Erwin Schrödinger,
ce n-au, ca mine, vreun motiv
pe urme să nu-i calce;
în timp ce eu, de-atunci, cultiv
doar mâțișori de salcie.
(Poezia e din volumul lui Șerban Foarță, Rimelări , apărut la Cartea Românească.)
Carmen says:
Alăturarea aia de litere, a lui Cummings, e poezie? :-s Wow, câte proiecții trebuie să fi scos din burtă comentatorul ăla în 3 pagini…
.
Drăguță asta pe care ai postat-o acum
zum says:
@ Carmen: ‘alaturarea aia de litere’ e o poezie foarte misto. citeste mai atenta si ai sa vezi. si da, se pot scrie 3 pagini superbe in jurul ‘alaturarii de litere’. care litere formeaza cuvinte, care cuvinte descriu perfect o pisica
Carmen says:
O să citesc mai atent, atunci
. Observ cum uneori exegeza e chiar mai interesantă decât opera. E bine că dă de gândit. Închisă la fel cum sunt pisicile, poezia asta, nici ele nu sunt ușor de deslușit.
Alexandru says:
Carmen, mie mi-a placut acel comentariu (si m-a amuzat) tocmai pentru ca nu mi s-a parut facut din proiectii, era foarte aplicat pe text : ) E drept ca obiectul comentariului nu e o poezie ca toate poeziile si ca ii cere cititorului sa puna de la el un dram de bunavointa, alte pretentii nu cred ca are. Literele le-a alaturat asa ca sa faca poezia fluida ca saltul unei pisici, cred : )
zum says:
@Carmen: poezia nu e chiar greu de deslusit [poate mai greu e cu pisicile
]. dar cere un pic de atentie. incearca sa o citesti cu glas tare, observa cum se formeaza cuvintele, cum se intercaleaza [oi fi zis bine?], cum se schimba ritmul de la un ‘vers’ la altul si o sa vezi imediat si pisica in miscare despre care vorbeste Fauchereau.
altfel, trebuie sa va zic ca ‘Lecture de la poesie americaine’ e excelenta. aveam nevoie de asa o lectie de poezie. nu va lasati pacaliti de titlu – sigur ca o sa aflati multe despre poetii americani (si daca sunteti nestiutori, ca mine, e teribil de utila din punctul asta de vedere), dar si despre Poezie in general. foarte misto.
zum says:
@ Alexandru: asa, bine-ai zis – bunavointa, nu atentie
]
uf!
[sa te intreb care-s poeziile ca toate poeziile si sa pornim o discutie despre asta?
Alexandru says:
Nu ma-ntreba, stii doar ca de-abia acuma am inceput sa studiez chestiunea, inca sint la nivelul mi-ti-i, ni-vi-li si cred ca o sa mai ramin o vreme la nivelul asta : )
Carmen says:
Mie mi se pare că ar trebui să citești câteva cărți de teorie dacă vrei să înțelegi poezia mai bine. Știu că este vorba de simțire, și de ceea ce produce în tine, dar uite, atunci când nici asta nu funcționează, ca să nu dai comentarii de neștiutoare, găsești acolo un ghid.
.
Și nu cred că vreo teorie va influența tonalitatea în care o percepi, culorile afective, ci îți va spune, de exemplu, unde trebuie să cauți: așezarea literelor, ritm, care pentru voi pot părea chestii lesne de înțeles, dar pentru mine nu sunt. Deci o să mă ”documentez” ca să nu mai dau așa cu bâta-n baltă
Zum, recomandarea ta e bună, dar cu franceza nu prea le am
Alexandru, se pare că sunt destul de răuvoitoare zilele ăstea, nu știu ce am pasa asta ”anti”. De fapt, așa sunt eu făcută, o dată mă schimb și sunt cât se poate de gingașă.
zum says:
@ Carmen: nu bag mana-n foc, dar am impresia ca s-a tradus si in ro. parca ‘introducere in poezia americana moderna’, sau asa ceva. cauta pe la biblioteci.
dar sunt destule carti bune pentru ‘invatat’ despre poezie si in alte limbi, o sa ma gandesc un pic si-ti zic.
Alexandru says:
Carmen, nu vream sa zic ca esti rauvoitoare, desi asa se intelege, te rog sa ma ierti. Si eu am pase “anti”, altadata am chiar, cum sa zic… “o stare” : ) … cind nici macar Marea Literatura a Lumii nu mi se mai pare folositoare.
Eu simt foarte acut nevoia de ‘teorie’ ca sa inteleg mai bine poezia si, mai ales, ca sa-mi placa si mai mult. Mi se pare ca ma ajuta sa devin mai simtitor (vorbesc de teoriile care se poarta delicat cu poezia, nu de cele care-o diseca de vie – iarta-ma ca am bifat si locul asta comun cu teoria care strica omenia -, desi si scientismul dus pina-n pinzele albe are uneori farmecul lui, mi se pare : )
Cred ca e greu de stabilit cum intervine Simtirea cind citim poezie, pentru ca simtirile noastre – si ‘culorile afective’, cum frumos zici tu – au fost construite si modelate si alterate (in parte) de toata poezia de pina acum si de comentariile / ‘teoriile’ pe marginea ei, de nu mai poate Omul, de pilda, cind se plimba sub clar de luna sau – si mai complicat – cind citeste un poem despre o plimbare sub clar de luna, sa-si dea seama ce simte el insusi si ce vine de la poetii lumii, de la cei care au cintat clarul de luna pina la cei care-au cerut sa fie abolit, deoarece simte probabil impreuna cu ei toti : )
Zum, exista o “Introducere în poezia americană modernă”, de Serge Fauchereau, aparuta la Editura Minerva, Bucureşti, 1974. Probabil e “Lecture…”.
Carmen says:
Ei, nu am habar exact cât de răuvoitoare sunt eu, și știu că nu ai spus nimic de genul ăsta, așa mă alint eu uneori, dar voi sigur sunteți binevoitori, mulțumesc pentru amabilitatea de a comunica, eu nu prea o am. Dacă nici Marea Literatură nu îți rezolvă pasele ”anti”, atunci cine să o facă, nu? Damn right. : )
Nu mă consider deficitară la nivelul ”simțurilor”, ba aș putea spune că sunt prea sensibilă uneori, deși nu se vede după cum mă mai exprim, doar că e nevoie de teorie în poezie, ca să treci dincolo de primele impresii. Ca și tine, Alexandru, simt nevoia să aprofundez domeniul, m-am trezit cu dragoste de literatură după atâția ani, și aș vrea să îi pătrund din taine. Eu cred că disecarea nu are cum să facă ravagii în cei care o iubesc cu adevărat, dovadă că am făcut multe interpretări de psi aplicată și niciodată nu mi-a pierit cheful de lectură inocentă. Mă și certam cu cineva pe aici prin comentarii
http://cafegradiva.blogspot.com/2010/10/va-place-proust.html
Mie nu cred că mi-a fost alterată Simțirea de prea multă teoretizare pe marginea poeziei, ba chiar deloc, având în vedere că am fost corigentă la română (”ouch, cu ea am vorbit până acum?! normal că vede alăturare de litere”). Când mă plimb sub clar de lună eu nu prea bag de seamă nici măcar razele ei, ci pielea pe care o mângâi. Uf, păcat însă că nu pot să mă apuc de critică (sună cam ”serios” asta, hihi) decât atunci când vin dintr-un loc în care trebuie să ”make a living” pentru câte luni… Dar o să vezi, mă țin de treaba asta, voi posta și pe blog, îmi place mult să vorbesc despre cărți. Love, love, love…
Zum, am găsit la bibliotecă ”Introducere în poezia americană modernă”. M-am uitat pe catalogul online. Abia aștept să citesc. Ce chestie, un francez vorbește despre americani : )
Alexandru says:
Carmen, chiar aşa, un francez care să vorbească despre americani şi să-i mai şi înţeleagă e mare chestie : )))
Ştiam de blogul tău, l-am răsfoit de curînd, din păcate n-am avut timp să citesc decît textele despre Nabokov şi Aglaja Veteranyi. O să revin să te citesc mai pe îndelete.
Carmen says:
Nu ăla, am transformat unul vechi într-unul despre cărți, în care-mi dau cu părerea, de obicei prost. Dar pe acolo nu comentez, supăr lumea cu unele articole de copil teribilist, nu vreau să am vulnerabilități, sunt prea sensibilă. Și îmi place să fiu izolată, dar în ultimul timp am intrat pe alte bloguri să dialoghez fiindcă m-am simțit (prea) singură… Lucruri ciudate în capul meu
Archaeopteryx says:
Cred ca ordinea celor doua poeme nu este cea corecta (politic).
In general suntem chinuiti de limbajul conventional; iar primul poem ofera unui alt limbaj (mai “profund” sau nu) ocazia de a-l chinui, imbarliga etc. pe cel conventional. Dupa acest exercitiu de libertate a rostirii imaginative (interesant, aceasta libertate nu pare anarhica, ci calculata), nu mai ai chef sa te supui conventiilor in aceeasi pagina citita.