Sat 12 Dec, 2009
Pentru azi, temă de la Luiza: poeme cu nori. Am ales ”Norii” lui Borges, un poem-tratat în care sînt expuse principiile nefologiei: norii (şi nu aerul, nici apa, nici focul) sînt esenţa şi aparenţa tuturor lucrurilor. Nu există nici un lucru care să nu fie un nor.
No habrá una sola cosa que no sea
una nube. Lo son las catedrales
de vasta piedra y bíblicos cristales
que el tiempo allanará. Lo es la Odisea.
que cambia como el mar. Algo hay distinto
cada vez que la abrimos. El reflejo
de tu cara ya es otro en el espejo
y el día es un dudoso laberinto.
Somos los que se van. La numerosa
nube que se deshace en el poniente
es nuestra imagen. Incesantemente
la rosa se convierte en otra rosa.
Eres nube. Eres mar, eres olvido.
Eres también aquello que has perdido.
N-am găsit nici o traducere în română. Aşa că am început să traduc eu sonetul lui Borges, mai exact să-l masacrez mot-à-mot, vă rog să mă iertaţi. Şi să mă ajutaţi, că e păcat să-l stric.
Nu există nici un lucru care să nu fie un nor.
Nori sînt catedralele cu-arcade şi vitralii
Pe care timpul o să le allanar… Nor e şi Odiseea,
Schimbătoare ca marea. Niciodată aceeaşi,
cînd o deschidem. Chipul tău în oglindă e altul se schimbă,
iar ziua e un labirint înşelător.
Sîntem cei ce se duc trecători. Norii care se risipesc la asfinţit
Sînt chipul nostru. Fără-ncetare,
La rosa se convierte en otra rosa.
Eşti nor, eşti mare, eşti uitare.
Eşti cel pe care tocmai l-ai pierdut.
***
mihaelaursa says:
eu cred ca aici borges scrie despre fractali, fara s-o stie…
luiza says:
mie mi se pare că e un poem de-a dreptu alchimic, de la versul cu la rosa se convierte en otra rosa..
Pobby says:
Nimic nu exista fara sa fie
un nor. Nori sunt catedralele
din durele pietre si pioase vitralii
pe care timpul le va macina. Nor este Odiseea
ce se schimba ca valurile. E alta
de fiecare data cand o deschizi. Chipul tau
e deja altul cand il privesti in oglinda
si zilele-ti sunt amagitor labirint.
Suntem ceea ce se tot duce. Norii
ce se desfac la apus
sunt imaginea noastra. Pe neasteptate
un trandafir devine alt trandafir.
Esti un nor. Esti marea, esti uitarea.
Esti cel pe care mereu il tot pierzi.
M-am jucat si eu, sper sa nu fi iesit o oroare, pentru k Borges glasuieste superb!
ora25 says:
off, joaca! vă rog mult de tot să mă scuzaţi dacă vă pocesc comentariile. tentaţia de a mă da la cuvinte a fost prea mare aşa că aproape că m-am ferit de textul original ba am început chiar de la început cu stricatul
ooo, înnorare a înnorărilor totul este nor
nor catedralele din marmuri şi cristale sfinte
pe care timpul le va-ntuneca. nor Odiseea,
capricioasă ca marea, niciodată aceeaşi
când te-adânceşti în ea. Şi chipul din oglindă
se schimbă ca un nor iar ziua-i labirint înşelător.
suntem nor ce dispare şi multul nor ce se topeşte-n asfinţit
e chipul nostru. Neîncetat
se face şi desface
din trandafir alt trandafir.
esti nor, esti mare, esti uitare
esti cel ce nu mai poţi să fii.
bianca s says:
Foarte fain Pobby, mai puţin inspirat Alexandru, dar mai onest şi mai dedicat - să nu zic înşurubat pe text. la ultimul vers al lui Pobby aş schimba doar aşa: “Eşti cel pierdut de tine mereu”, ca să evităm acel “tot”, până ne iese pe nas.
Frumos exerciţiu, deşi fără startul lui Alex, nici că mă încumentam să mă bag, fincă io no habla inglese chiar deloc.
Radu says:
Uau! Nefolog vreau să mă fac când sunt mare!
Alexandru says:
@Mihaela Ursa: Ce fel de fractali or fi - cumulus, nimbus, stratus fractus? : )
@Luiza: La ”rosa se convierte en otra rosa” nu m-am gîndit deloc la alchimie, mă gîndeam întruna - nu ştiu de ce - că ”trandafir” nu e un cuvînt foarte poetic în română : )
@Pobby, Ora25: Ce-mi plac norii voştri, adică traducerile voastre! Sper că n-o să vă supăraţi dacă o să le amestec între ele. Să vedem ce nori ies : )
@Bianca: La traduceri, chiar şi la cele din română în română, şi google translate e mai inspirat decît mine : )Pe-a mea o pusesem doar aşa, ca să nu las doar textul în spaniolă.
@Radu: Mie mi se pare că eşti deja expert în nefologie - mă gîndesc la cercetările tale despre ipotezele de închipuiri şi de reflectări şi alţi nori din poemele lui Mircea Ivănescu : )
Radu says:
@ Alexandru: He he, iar mă creditezi prea mult - dacă-mi place să fiu tot cu capul în nori, nu-nseamnă neapărat că-s şi expert în ei (aşa cum copiii nu-s experţi în vata de zahăr). (Sau sunt?) (Copiii, vreau să zic!)
ora25 says:
eu nu mă supăr nici dacă mă amesteci cu cine cu cine cu cine, cu nu ştiu, cu ziarul de mâine. oricum, abia m-am abţinut să nu traduc piedra cu grindina :D. într-adevăr, trandafirul convertit sună alchimic da’ eu nu mi-am putut reprima un gând la gertrude stein cu a rose is a rose is a rose is a rose. şi nu m-am abţinut nici de la gândul că din norii altoiţi cu trandafiri ies roze ale vânturilor.
Marinela says:
Pentru Luiza, de la Marinela. Am uitat cine a tradus, poate chiar Petru Creţia. Dar se vede mâna de maestru. Oricum, o stiu de vreo câţiva ani.
Un singur lucru nu-i care să nu fie nor.
Sunt aste catedrale
De vastă piatră, biblice cristale
Pe care timpul le cufundă în glie.
E Odiseea-n care iar surprind,
Când o deschid, un lucru nou. Ne arată
Alt chip oglinda ochiul când o cată,
Iar ziua-i îndoielnic labirint.
Suntem cei ce se duc. Metamorfoză
De nori ce se destramă-n asfinţit.
Icoana noastră e, necontenit,
O roză ce se schimbă-n altă roză.
Eşti nor, eşti mare, capăt şi-nceput.
La urma urmei eşti tot ce-i pierdut!
Marinela says:
Corectura> esti tot ce/ai pierdut!
Alexandru says:
@Marinela: Mulţumiri pentru variantă : )
(N-am reuşit încă să combin variantele propuse de Ora25 şi Pobby…)
julia says:
un sonet foarte frumos, felicitari ptr alegere