Mon 30 Nov, 2009
P.D.S. 21 – a) de frică b) ca să am ce arăta la o fiică
Comments (17) Filed under: Poemul de sîmbătăTags: Sorin Gherguţ
“Cu nimic nu seamănă mai mult Sorin Gherguţ decît cu un leu bărbierit, un leu roşcovan din seria celor care pot fi găsiţi în ouăle Kinder. Cînd îşi aşează pe nas nişte ochelari bătrîneşti, el aduce un pic şi cu Eric Clapton, cel de pe coperta albumului ‘unplugged’. Mezinul culegerii este, ca orice mezin, şi răsfăţatul cenaclului, unde poemele sale ţicnite, dadaiste, uneori strălucitoare asemenea celor mai evoluate experienţe surrealiste, alteori frizînd stupiditatea absolută (şi absolut deliberată) a unor ‘poeme’ de avangardă, stîrnesc întotdeauna mari hohote de rîs. Cred că de la lecturile din Cenaclul de Luni n-am mai ascultat un poet cu atît umor şi atîta cruzime în acelaşi timp. Textele lui îmi aduc aminte de paralogismul numărătoarelor infantile şi de ‘poeţii’ nebuni descoperiţi de suprarealişti.”
(Mircea Cărtărescu – “Şase pre-texte pentru un volum colectiv”, Tablou de familie, Editura Leka-Brîncuş, 1995).
pică & pleacă
semăn cu toţi poeţii acestei lumi
dar eu nu sînt – vai, nu sînt – poet.
scriu ca să am ce-i arăta unui fiu
scriu de frică
scriu ca să am ce arăta la o fiică
şi mai tîrziu
cînd lampa se strică
şi locul se face sălciu
şi inima mică
şi vai, cum mă fac eu că ştiu.
şi nu ştiu nimică!
doresc să scriu poemul în care la sfîrşit
să vină cineva cu un cuţit
visez să scriu poemele din care
să iasă cineva şi să omoare
într-o lume-n care greu mi-e să rezist
să rămîn ce-am fost: intertextualist
greu, cum este sa fii geniu
la sfîrşit de mileniu
şi mai tîrziu
cînd lampa se face mai mică
şi corpul zglobiu
şi gîndul mai viu
scriu numai un poem din care pică
sălbatică, dar dulce, o gagică
scriu numai un poem din care vine
păşind uşor, dar sigur, către mine
mai scriu apoi un vers. Din care pleacă
mai tristă, mai urîtă, mai săracă.
(Poemul a fost citit la Berlin în Lunga noapte a liricii româneşti şi a apărut în broşura de prezentare a evenimentului, broşură pe care am primit-o tot prin PDS AIR - mulţumesc încă o dată, Zum)
Radu says:
Ce fain, ce fain!
Plus prezentarea lui Mircea Cărtărescu, pe cât de exactă, pe atât de trăznită! (Un poem şi ea, de fapt – ar fi mers la la fix la tema “poeţi despre poeţi”.)
Alexandru says:
@Radu: Mai are două în volumul ăla, oblomoviene, la fel de faine (”luntre & punte” şi ”Obo Rex”) : )
Şi-am mai găsit unele publicate în Ziua, cu o prezentare cum să-i spun ? cel puţin suprinzătoare, semnată de Marin Mincu : )
Cît despre prezentarea lui Mircea Cărtărescu – aşa mi se par şi celelalte portrete ale autorilor din Tablou de familie. MC spune despre unele că sînt ”complet greşite în detalii, dar adevărate pe ansamblu” şi că, în general, n-ar avea simţul observaţiei! : )
(Anecdotă: ”Scriind odată despre Crohmălniceanu, am vrut să-i fac o plăcere amintindu-i în articol şi cîinele, pe multiubitul lui Ronţ. “Dragă”, mi-a spus profesorul, zîmbind, cînd ne-am întîlnit apoi prima oară, “ai scris minunat despre Ronţ, doar că i-ai greşit rasa, culoarea şi sexul!”…)
zum says:
Sa stii ca nu vreau sa-ti induci cititorii in eroare: volumul ala e de fapt o brosura cu poeziile citite in noaptea respectiva, in romana si in germana, plus scurte prezentari ale poetilor. nu e un volum care sa poata fi cumparat de undeva
altfel, Sorin Ghergut e fix asa cum spune Cartarescu. si aduce un pic si cu Eric Clapton
Alexandru says:
Zum: Merci, o să corectez, ca să nu-şi facă nimeni iluzii că l-ar putea găsi prin librării : ) O fi broşură, dar arată ca un volum : )))
zum says:
pai nu ca-i brosura sau volum conteaza, conteaza ca nu e o carte care se vinde in librarii. a fost acolo, pentru spectatori
zic asta numai si numai pentru ca nu vreau sa-si faca oamenii iluzii (eu mi-as face si imediat as intreba unde gasesc cartea asta )
Obo Rex imi place si mie mult de tot.
Alexandru says:
@Zum: N-aş putea spune că sînt suprins că-ţi place : )
Mă refer la acel ”oricum, am obosit” din autoportretul tău. Si la numele blogului : )
dana says:
cand eram in facultate am avut un curs cu cartarescu si ne tot citea poezii de ghergut. mi-au ramas 2 versuri in minte: imi bag pula mea lunga si neagra in tine, romania. romania.
) (pers III pl) ling senin un dulce jeg.
si ceva cu …nu stiu cine, (nu ca ar fi greu de ghicit
sau primul vers e din ianus?
revolta o inteleg, dar valoarea artistica tinde spre zero. nu mai stiu de ce ma duceam la cursul ala- poate pt ca il tinea mircea cartarescu si eram impresionabila pe vremea aia
) – dar m-am lecuit de poezia romana contemporana
mie mi se par superficiali poetii din ziua de azi- si astept sa fiu contrazisa, dar fara injuraturi si fluieraturi si ba pe-a ma-tii ;D
Alexandru says:
@Dana: Clar, poetii contemporani sint superficiali cu totii, cei de dinainte erau profunzi.
(imi pare rau ca tot ce ai tinut minte din M. Ianus si S. Ghergut sint versurile-alea, decontextualizate. E ca si cum eu ti-as spune ca tot ce-am retinut din Barbu e “melc nating, melc nating”, iar din Eminescu – “Da’ ce vrei, mari Catalin?/Ia du-t’ de-ti vezi de treaba.”)
dana says:
astea ale tale sunt simpatice si scoase din context
imi amintesc si contextul, erau niste poezii anticomuniste sau anticomunisti sau antilingai
da, mie multi dintre cei ‘dinainte’ mi s-au parut profunzi.
pai ideea era sa-mi dai tu niste titluri, bniste versuri, nume de poeti/ poezii care nu sunt asa sau sa propui tu o interpretare prin prisma careia poeziile /versurile/ poetii de care zic eu (si ziceai si tu) sunt profunzi
dar, fireste, mai exista si varianta sa intelegem amandoi acelasi lucru dar.. sa avem pareri diferite despre profunzime si atunci nu mai e nimic de zis
Alexandru says:
@Dana: Ce inseamna, pentru tine, “profunzimea” in poezie?
sorin says:
o mica rectificare: versul 16 (sper ca am numarat bine) e: “intr-o lume-n care greu mi-e sa rezist”. Topica difera.
@dana: da, primul vers e din Ianus. La al doilea nu ghicesc, dar nu-mi aduc aminte de pers. a III-a pl. Cred ca era o conjunctie (care nu se declina, momentan)
Alexandru says:
@Sorin: Îmi pare rău că am transcris greşit, vă rog să mă iertaţi. Am corectat.
sorin says:
@ Alexandru: Multumesc pentru transcriere. Nu era nimic grav, nu aveti de ce sa va cereti scuze. Cred ca e primul text care imi apare pe Internet fara greseli. Foarte misto titlul postarii
Alexandru says:
@Sorin: Şi mie-mi place. Nu ştiu de unde mi-o fi venit ideea. Pură inspiraţie
dana says:
;D
ce inteleg eu prin profunzime? in poezie?
)
)
grea intrebare. nu mi-am pus niciodata intrebarea asta- si sper sa nu fiu catalogata imediat ca ..fiind superficiala ca folosesc cuvinte fara sa-mi pun intrebarea ce inseamna
multe senzatii nu au un cuvant care sa le descrie si multe cuvinte nu se potrivesc -in.. mine- cu definitia din dictionar asa ca m-am obisnuit sa simt majoritatea lucrurilor si le numesc doar cand e neaparat necesar si.. ia uite ca acum mi se cere o definitie
ma astept de la literatura- nu numai de la poezie- sa prezinte lumea ca fiind atat de urata pe cat e -este foarte urata, mi se pare normal sa recunoastem si sa nu ne uitam in alta parte decat la ea- ar mai fi varianta sa ne uitam in noi, dar suntem parte din lume si suntem si noi urati si am remarca asta, dc am fi sinceri cu noi.
)
si unde dintre cuvintele alea despre lume asa cum e ea – ..hidoasa si absurda- as vrea sa se intrezareasca o solutie, .. despre cum a decis ‘autorul’ sa abordeze viata ca sa se murdareasca cat mai putin, ca sa faca .. cat mai putin rau, ca sa ia contact cat mai mult cu lucrurile frumoase.
nu ma astept sa .. se inteleaga ceva din ce am scris mai sus
dar asta inteleg eu prin profunzime (cred.. n-am stat niciodata sa ma gandesc prea mult la asta)
niciuna dintre cartile / melodiile / poeziile mele preferate nu descriu o lume frumoasa si pura si nici unul dintre artistii respectivi nu insinueaza ca ar trebui sa ne impuscam in cap- unii pe altii sau fiecare pe el insusi- … viata fiind ceea ce este. si citind scrierile alea imi dau seama ca autorii au privit cu atentie- si cu ..sinceritate- lumea si totusi nu au devenit de un cinism din ala gretos. si eu asta inteleg prin profunzime. sa intelegi .. intre niste limite, .. ca suntem oameni- ceva dar sa nu-ti pierzi speranta si sa ai suficient de multa imaginatie ca sa gasesti un drum ..
vai cred ca suna tare siropos ce am zis
)
ma rog, deci asa vad eu profunzimea. in dimineata asta. n-am reusit sa o gasesc si in chilotii pe care ii aducea nu stiu ce postas nu stiu cui in nu mai stiu ce poezie de brumaru. in ciuda faptului ca pornesc mereu de la premiza ca obscenitatea e un lucru bun, te scoate din amorteala. dar dc mi se pare ca nu e nimic dincolo de ea sfarseste prin a ma ingretosa
…sorin… dc tu nu ghicesti si eu sunt aproape convinsa ca asa era .. o sa ma bazez pe amintirile mele
ei ling senin un dulce jeg. ei se subintelegea.
bog says:
@dana : optimismu’ mic face inima mare. personal sunt de acord cu tine, e ceva din atmosfera de noapte din cele o mie si una in ce scrii. Cat priveste versul ala grozav, pare fioros la prima vedere, dar transformandu-l in idee si integrandu-l in contextul lung si negru si gros din care (banuiesc ca) a rasarit, nu pare asa de deplasat. Personal nu stiu ce sa aleg: optimismu moderat, pesimismu negru spre moderat, starea de fapt sau cinismu fara scrupule? Dar au astea treaba cu poezia?
ioana says:
scrie de frica
poate-o sa aiba un fiu, sau o fiica…
vor vedea ei cat e de mic.
tatal lor nu stie nimic,
nu face nimic.
mai scrie
din cand in cand, o poezie;
se face ca are ce spune
aduna cuvinte anume
in rime nebune
si la sfarsit,
cand ceasul trecerii lui s-a oprit,
se vor cazni sa puna pe o hartie
un soi de eulogie
pustie
…
Asta e ars poetica? Sa scriem de plictiseala, de frustrare, sau de frica? Suna mai mult a “ars blogosferica”…
In speranta ca nu voi jigni prin sinceritate,
Ioana