Sat 21 Nov, 2009
P.D.S. 20 - Poem triplu distilat
Filed under: Poemul de sîmbătăTags: Constantin Acosmei, Ion Mureşan, Radu Vancu
Tema pds-ului de azi, primită de la Teodora, ne cerea să găsim poeme în care poeţii vorbesc despre alţi poeţi. “Dar nu la modul abstract, ca entităţi textuale, ci concret-biografic.” Acuma, poemul pe care l-am ales eu e despre poeţi, mai precis despre prietenie între poeţi, numai că nu e “concret biografic” decît în aparenţă. În esenţă, am putea spune chiar că e un poem triplu distilat şi triplu rafinat, fiindcă e scris după un poem de Radu Vancu, la rîndul lui scris după un poem de Ion Mureşan (care poem şi el ar fi un remake - am aflat azi, citind “Summa ethilica“, o cronică a lui Paul Cernat despre Monstrul fericit, volumul lui Radu Vancu).
Poemul de sîmbăta asta e scris de Constantin Acosmei, se numeşte “Poem” şi a apărut în volumul Nasturi în lanul de porumb (Editura Brumar, 2008).
Poem
Lui V. Leac, Radu Vancu & Co.
Vai săracii, vai, săracii prieteni ai celui care nu ştie să bea!
Nici lor nu le zice nimeni o vorbă bună, ci au parte numai
de jigniri şi de insulte, mai ales către dimineaţă, cînd pe păcătos,
din senin, îl cuprinde amocul. Îşi aţinteşte în gol ochii sticloşi
şi în inima lui creşte abrupt un munte de ură (face pe prostul,
face pe deşteptul, face pe nebunul, se dă de ceasul morţii…),
iar ei încearcă să-l potolească şi de nimic nu le mai tihneşte.
El sare la bătaie clătindîndu-se şi ei îl reţin cu o mînă discretă,
dar fermă. El răstoarnă sticle, sparge pahare şi scrumiere,
prăbuşindu-se de pe scaun, şi ei plătesc stricăciunile pe ascuns,
ca să nu-l ia barmanul furios de-o aripă şi să-l azvîrle în stradă,
după ce îi altoieşte vreo cîteva, să-şi aducă aminte a doua zi.
Cînd se năpusteşte la closet, cineva îl însoţeşte şi are grijă
să nu calce în gol pe trepte, să nu cadă cumva în cap şi să-şi spargă
ochelarii. Îi ţine fruntea în palme cît vomită, apoi îl spală pe
ochi la chiuvetă. Îl sprijină să meargă înapoi la masă, deşi,
la cum sughite, l-ar putea împroşca din cap pînă-n picioare.
Cînd se crapă de ziuă îl cară mai mult în spate pînă acasă,
după ce un taximetrist a refuzat să-l lase să se urce în maşină.
Încearcă să-l oprească să se lege de trecătorii somnoroşi care
au început să meargă la muncă şi cărora uşor le sare ţandăra.
Pînă la urmă îi îmbunează şi pe gardienii flegmatici care vor
să-i dea o amendă usturătoare pentru tulburarea liniştii publice.
Ajunşi în faţa uşii, îşi dau seama că fraierul şi-a pierdut cheile
şi atunci unul care stă mai aproape îl ia la el acasă, îl descalţă
şi îl întinde în patul lui, îi aduce un lighean la căpătîi şi îl lasă
să doarmă. Cînd se trezeşte, într-un tîrziu, îi face o cafea amară
şi fumează împreună în bucatărie, în tăcerea cea mai apăsătoare.
Iar cînd se întîlnesc din nou cu toţii, se uită încurcaţi la mutra lui
aproape inocentă (fiindcă, bineînţeles, nu-şi mai aminteşte nimic)
şi se feresc să-i povestească toate măscările făcute în noaptea cu
pricina. În zadar, în zadar îi este lui atunci foarte, foarte ruşine.
***
Nasturi în lanul de porumb l-am primit în dar de la Zum, prin PDS AIR. Mulţumesc mult de tot! Printre poeţii care au mai călătorit cu PDS AIR (The Wings of Poetry) pe ruta Berlin-Québec şi retur îi putem pomeni pe Simona Popescu, Radu Vancu, Ştefan Manasia, Vasile Leac, Sorin Gherguţ şi mulţi alţii, şi toţi, dar absolut toţi, au declarat că au trăit o plăcută experienţă de zbor la bordul aeronavelor noastre.
zum says:
il asteptam acum pe Radu Vancu la berlin la bordul teleportorului creat in Quebec. speram sa fie cel putin la fel de multumit de el cum a fost de aeronavele noastre.
si mie mi-a placut poemul triplu distilat al lui Constantin Acosmei
insemnari din subterana says:
Cool poemul ăsta din antologia Săvârşin!
Mă gândesc că ar fi fain să apară pe aici, chiar şi într-un comment, şi poemul lui Ion Mureşan, matrix poetica a acestei triple distilări, cum bine ai numit-o. Nu de alta, dar, prin comparare, ironia lui Constantin Acosmei, cel care “nu ştie să bea”, ar fi mult mai bine evidenţiată. Dacă nu, poate ne ajută Radu Vancu, doar ştie poemul pe de rost. 
Alexandru says:
@Zum, am trecut pe la Laboratorul Ampotrofagului, ”Mehanismul dă vîslit pîn văzduh” e gata
@Teodora, am vrut să le copiez aici pe toate trei, că toate-mi plac, iar împreună fac un poem mai frumos decît fiecare în parte
Numai că ar fi ieşit o postare prea lungă, aşa că a trebuit să mă mulţumesc să pun doar link la poemele lui Radu Vancu şi Ion Mureşan.
Să nu uiţi să rogi pe cineva să se gîndească la următoarea temă pentru pds-ul cu temă, că aşa merge
insemnari din subterana says:
Aha…am înţeles, să trăiţi!
luiza says:
numa eu am fost pe lângă tema de data asta
insemnari din subterana says:
Luiza, ce bine că ai venit, poţi compensa supărarea cu propunerea temei pentru pds-ul următor, ce zici? Dacă nu se oferă nimeni, vă dau tot eu tema pentru acasă. Şi nimeni nu vrea asta, e plictisitor să faci acelaşi lucru de două ori…
Alexandru says:
Teodora, ţie-ţi cam place să dai teme, nu-i aşa?
insemnari din subterana says:
Defect profesional, predau în gimnaziu…