”Citind Holstomer, Turgheniev era convins că Tolstoi fusese, la viaţa lui, cal - şi cine ar putea fi convins de altceva?”

(Lucian Raicu - Practica scrisului şi experienţa lecturii)

8 Responses to “Notă (pentru domnul Radu Cosaşu)”

  1. 9:13 pm, 10 November, 2009 р.
    Radu says:

    :))
    Ge-ni-al!

  2. 12:48 pm, 11 November, 2009 р.
    Alexandru says:

    Nu vreau să stric bunătate de frază genială, dar nu mă pot împiedica să mă gîndesc că, poate, “Poveştile din lumea celor care nu cuvîntă” nu rezistă tocmai pentru că Emil Gîrleanu n-a fost, “la viaţa lui”, Musculiţă, Gîndăcel, Scatiu, Măcăleandru, Fricos sau Căprioară : )

  3. 10:31 am, 13 November, 2009 р.
    Rodica says:

    Cate tichii atatea pareri: citind Anna Karenina DH Lawrence era convins ca Tolstoi fusese un leu indesandu-se pe gura mielului comunist de unde i se intrezareste pana in ziua de azi coada ca un semn de exclamare, cat si mai ales convins ca “old Leo” era un mincinos cu sange rece (”a dribbling liar”), ca toti marii romancieri :”phalic worshippers” in inspiratie dar “crucified Jesusues and crucified Jesusesses” cand vine vorba de mesajul programatic, worsipers al “coloanei de sange” dar sacrificand-o fara remuscari in numele ideologiei a carei propaganda o fac in romanele lor…

  4. 4:25 am, 14 November, 2009 р.
    Alexandru says:

    @Rodica: Mie-mi vine să-i cred mai degrabă pe Turgheniev şi pe Lucian Raicu : )

  5. 11:20 am, 14 November, 2009 р.
    Rodica says:

    Alexandru: numai ca atunci trebuie sa spui si de ce
    (de ce mai degraba unii si nu altii? De ce nu si Lawrence the greatest).
    Mai tarziu iau cartea si pun un citat, DHL este irezistibil si cred ca o sa cedezi nitic.

  6. 6:22 pm, 16 November, 2009 р.
    Alexandru says:

    @Rodica: Ei, glumeam, nu mă apucasem să evaluez credibilitatea părerilor despre Tolstoi. Mai ales că, din ce ai scris tu mai sus, nu înţeleg exact care e părerea lui DHL.

  7. 1:59 pm, 19 November, 2009 р.
    Rodica says:

    Ok never mind me, nu stiu ce am avut cu tine, bineinteles ca nu tin sa te lamuresc de nimic in particular.
    M-am aruncat in “discutie” pentru ca era vorba despre opinii originale despre Tolstoi (“cineva” spunand despre gigantul Tolstoi ca trebuie sa fi fost cal. Foarte orginal) si pt ca mi se pare ca de pe partea originalitatii dusa pana la sfruntare chiar este pacat sa nu fie mentionat si Lawrence. Macar ca Lawrence la vremea la care a scris eseul The Novel, prins in Reflections on the death of a porcupine, din care o sa-ti citez (sau nu) era foarte subiectiv, caci cu o Anna Karenina personala in dotare si cu toata societatea impotriva lor din care motive poti sa crezi ca nu putea sa mai sufere pe nimeni si pe Tolstoi care o omoara pe Anna cu atat mai putin. Lawrence l-a facut pe Tolstoi mielutz si leu varandu-se pe gatul mielului (batrana oaie comunista) si « fratele absolut » (frate in sens comunist) dar ma rog nu se poate intelege in afara contextului si scuze ca desi imi dau perfect de bine seama, insist…
    DHL, catalogat de unii conationali drept poate cel mai semnificativ critic literar al secolului lui, nu stiu daca in baza faptului ca era el insusi un autor « monstru » ceea ce este oarescum rar printre critici sau semnificativ in sensul ca a bulversat tot ce a atins, Lawrence a spus despre Tolstoi ca era Mare desigur dar ca era insuportabil de nesincer. Si what a pitty. Ca isi lua, ca toata lumea, inspiratia din falic si o sacrifica in social. La el (ca si la orice autor care are vreo greutate, de la Socrate incoace) intodeauna totul porneste (si este dus mai departe) din pasiune. Pasiunea care umfla venele, face sangele sa clocoteasca si in sensul asta falica dar pe care o omoara sub bolovanisul normelor sociale. Si il descrie pe Tolstoi prin tot felul de comparatii si imagini una mai « lirica » decat alta, imagini in mod uimitor si in acelasi timp, nitic socante si complet lipsite de rautate. Ceva de genul : Tolstoi s-a pisat pe flacara inspiratiei (Bianca o sa fie mandra de mine pt porcarioara asta).
    Ma rog in engleza stii cum este, milder, gen « wet himself ». Dar asta foarte pe scurt si fara geniul Lawrencian care, in Reflections on the death… era intr-o dispozitie inimitabila, oricat m-as stradui

  8. 8:38 pm, 19 November, 2009 р.
    Alexandru says:

    @Rodica: Îţi mulţumesc pentru lămuriri.

    La rîndul meu, trebuie să adaug şi eu o lămurire: în paginile din care am citat, Lucian Raicu spune că un scriitor trebuie să trăiască, într-un fel, cele mai străine experienţe, să şi le aproprieze - ca să poată să le scrie bine. De-asta ”Holstomer” - o povestire despre un cal - i se părea lui Turgheniev atît de bine scrisă, încît se gîndea că Tolstoi ”fusese, la viaţa lui, cal”.

    Lucian Raicu continuă aşa fraza despre Tolstoi: ”Nu numai oamenii din literatură sînt ‘prelungiri’ ale virtualităţilor autorului lor, dar şi răsăriturile de soare de acolo; plantele şi animalele ce o populează nu sînt doar descripţii ale unor situaţii văzute şi auzite…”.

    Deci nu era nicidecum vorba de un concurs de opinii ”originale” sau nonconformiste sau şocante despre Tolstoi.

    Cît despre DHL, tot nu înţeleg ce vrea să spună cu ”nesinceritatea” insuportabilă a lui Tolstoi şi, oricum, discuţia despre ”sinceritate” în literatură e delicată şi dificilă, nu ştiu ce să zic.

Leave a Reply