Nu mi-a venit să cred cînd am citit în ziare că Sorin Gherguţ publică, după ani şi ani de ”tăcere artistică”. Mai precis, după 13 ani, atîţia au trecut de la Time Out, cartea lui de debut individual, pîna la Orice, apărut în februarie la Editura Pandora. Tăcere care a stîrnit, pe bună dreptate, o mulţime de întrebări: Unde a dispărut Sorin Gherguţ? S-a ascuns? S-a îmbolnăvit de agrafie? A preferat să nu? A căutat ”Calamburul Suprem”, l-a găsit? Ce s-a întîmplat în toţi aceşti ani cu cititorii lui? Postarea de faţă se vrea o contribuţie modestă – din perspectiva cititorului generic – la completarea acestei lacune de istorie literară.

În toamna anului 1998, an în care apărea Time Out – ca să dispară rapid, fără urmă reperabilă prin librării sau biblioteci, şi să devină o carte-fantomă –, ajunsesem în Canada cu o bursă. Printre puţinele cărţi pe care le adusesem cu mine era şi Tablou de familie, antologie în care Sorin Gherguţ debutase alături de ceilalţi membri fondatori ai cenaclului Litere – T. O. Bobe, Svetlana Cârstean, Mihai Ignat, Cezar Paul-Bădescu, Răzvan Rădulescu. Tabloul mi-e foarte drag, printre altele pentru că am fost spectator la cîteva întîlniri ale cenaclului şi s-a nimerit să fie chiar întîlnirile unde au fost citite unele texte strînse apoi în volum. Ajunsesem din întîmplare acolo – am văzut un afiş, am intrat –, nu auzisem de nici unul din cei şase autori, dar cum în acea perioadă eram deja sub influenţa stupefiantelor Levantul, Poeme de amor, Totul, Nostalgia, Travesti, n-aveam cum să ocolesc un cenaclu condus de Mircea Cărtărescu. Era prima oară cînd vedeam scriitori în carne şi oase, discutîndu-şi pe viu textele, direct, aplicat, fără verbiajul cu care eram obişnuit. Şi ce texte! La prima întîlnire l-am ascultat pe Sorin Gherguţ citindu-şi ”Cronicile digestive & ecologicalele”, la a doua (dacă nu mă înşel) pe T. O. Bobe cu ”Spirala” şi pe Răzvan Rădulescu cu un fragment dintr-un roman care se numea pe atunci Regatul lui Teodosie, anume vizita lui Teodosie şi a Pisicîinelui Gavril la căpşunăria bufniţei Kaliopi (văd capul lui Ion Bogdan Lefter apărînd în cadrul uşii exact în momentul în care erau enumerate soiurile de căpşuni din căpşunărie – căpşuni în formă de sabie, căpşuni în formă de corabie… –, după cîteva fraze întreg corpul criticului a pătruns în sală şi s-a aşezat într-o bancă, unde a rămas pînă la sfîrşitul lecturii).

Din Canada, încercam să aflu dacă vreunul din autorii din Tablou a mai scris ceva, dar în acele vremuri îndepărtate veştile ajungeau mai greu: doar cîteva reviste literare de hîrtie trecuseră pe net, revistele online erau puţine, bloguri nu existau, iar M. Zuckerberg avea doar 14 ani. Aflasem că T. O. Bobe publicase Bucla (Univers, 1999) şi mi-o luasem în vacanţa de vară, în revista Respiro îl regăsisem pe Răzvan Rădulescu cu un fragment din Teodosie şi cu scenariul la Niki Ardelean, colonel în rezervă, şi mai aveam Viaţa şi faptele lui Ilie Cazane (Cartea Românească, 1997 ), pe Cezar Paul-Bădescu îl mai citeam prin Dilema… de Sorin Gherguţ nu auzeam nimic, tăcere pretutindeni stăpînea.

… pînă cînd am descoperit blogul Terorism de cititoare şi-am început să-l citesc regulat şi să mă reconectez la literatură nouă şi la literatură în general. Acolo am aflat de Time Out. Îi plăcuse la nebunie, îl citise avidă, ”de ziceai că are 10 ani şi citeşte vreun Pardaillan”, şi avusese gîndul bun să citeze in extenso două poeme din volum – “cum e (cu mine)” şi  “puţin penibil (vreau să fiu)”, pe care mi le-am copiat şi mi le-am pus printre paginile ”Cronicilor digestive & ecologicalelor”. Apoi am cunoscut-o pe zum şi am început să ne povestim despre autorii din Tablou de familie, cum i-am citit, cît de tare ne plac, şi-atîta am povestit că am ajuns să vorbim uneori în replici din cărţile lor. În vremea cînd puneam pe bloguri poeme-de-sîmbătă, am înfiinţat împreună compania PDS Air pentru transportul de mărfuri poetice între Québec şi Berlin. Zum mi-a trimis, prin PDS Air, trei poezii citite de Sorin Gherguţ la Berlin,  în Lunga noapte a liricii româneşti de ultimă generație şi apărute în broşura de prezentare a nopţii. Adunate cu cele 14 din Tablou, cele aproape 2 de la luciat, cu alte două găsite prin ziare, aveam în total vreo 20 de poeme de Sorin Gherguţ, adică prea puţine.

***

Cititorii generici A & Z căutând Orice

Aşadar, poveștile de mai sus se opresc în februarie 2011, când apare Orice. Fast-forward pînă la începutul lui octombrie cînd, în sîmbăta aia în care au avut Morcheeba & Parov Stelar concert la București, m-am întîlnit cu zum în fața Cărtureștiului de la Romană. Am vrut să intrăm în librărie, dar ne-a speriat pe amîndoi tîrgul de pantofi (!!!) care se ţinea acolo, așa că am plecat și, din vorbă-n vorbă, am ajuns la Humanitas Kretzulescu. Mie-mi trebuia Orice, că n-apucasem să mi-o cumpăr, ei îi mai trebuia una-alta, prin urmare am intrat și ne-am dus la librar să-l întrebăm unde găsim Orice de Sorin Gherguț. Librarul ne-a spus că mai are un singur exemplar (norocul meu), ne-a dus la raftul de poezie unde, după spusele lui (și după aspectul raftului), nu mai umblase nimeni de vreo lună și ne-a lăsat să căutăm singuri. Am găsit pînă la urmă un teanc de Orice-uri, zum şi-a mai luat un exemplar (l-a ales bine, să fie neîndoit, nemurdărit, deși îl lua cu scopul de a avea un exemplar de rezervă pentru cei care vor să-l împrumute, pe celălalt fiindu-i frică să nu-l piardă – așa se-ntîmplă cînd aștepți ani de zile o carte). Am plecat amîndoi mulțumiți din librărie, din București, din România și, odată ajunși prin țările noastre, ne-am gîndit că ar fi cazul să povestim un pic despre Orice (uverturi & reziduuri). De Sorin Gherguț.

Deluxe Version – bonus

După ce-am ieşit din librăria Kretzulescu, zum a început să răsfoiască Orice pe stradă, voia să-mi arate nişte versuri care i se părea că seamănă cu versurile unei piese de Einstürzende Neubauten. Le-a găsit pe unele care semănau cît de cît (dar nu pe acelea care semănau suprem, şi tot căuta şi răsfoia…) cînd ajunseserăm la intersecţia dintre Victoriei şi Kogălniceanu. Şi aşa am citit peste umărul lui zum, împreună cu Palatul Telefoanelor, Cercul Militar Naţional şi fosta Romartă a Copiilor :

ce este este cum este pentru că ce a fost a fost cum a fost

În faţa noastră, pe Hotelul Bulevard în renovare, fluturau aripi de pînză negre ca aripile Melancoliei din Die Befindlichkeit des Landes.