”Simone Darrieux: Era un tip ciudat. Scria pe cărţi. Din fericire, nu i-am împrumutat niciodată vreo carte. De ce? Pentru că nu-mi place să-mi scrie cineva pe cărţi. Şi, în afară că scria pe marginea paginilor, mai făcea ceva încă şi mai uimitor. Probabil n-o să mă credeţi, făcea duş cu o carte-n mînă. Jur. Citea sub duş. Cum am aflat? Foarte uşor. Aproape toate cărţile lui erau umede. La început credeam că era de la ploaie, Ulises mergea mult pe jos, rar lua metroul, străbătea Parisul de la un capăt la altul mergînd pe jos, şi cînd ploua se făcea leoarcă pentru că nu se oprea să aştepte să se însenineze. Şi aşa cărţile lui, cel puţin cele din care citea cel mai des, aveau paginile puţin umflate, de parcă ar fi fost din pergament, şi credeam că era de la ploaie. Dar într-o zi am observat că s-a dus la baie cu o carte uscată şi, cînd s-a întors, cartea era umedă. În ziua aia curiozitatea mi-a fost mai puternică decît discreţia. M-am apropiat de el şi i-am luat cartea. Nu era umedă doar coperta, mai erau şi alte pagini, şi însemnările de pe marginile paginilor aveau cerneala întinsă de apă, poate pe unele le scrisese sub duş, şi-atunci i-am zis, doamne, nu pot să cred, citeşti sub duş, te-ai ţicnit? a zis că nu putea să se abţină şi că, în plus, nu citea decît poezie, n-am înţeles de ce ţinea să-mi precizeze că citea doar poezie, n-am înţeles pe moment, dar acuma înţeleg, vrea să spună că citea doar două-trei pagini, nu o carte întreagă, şi-atunci am început să rîd, m-am lăsat să cad pe canapea şi m-am strîmbat de rîs, a-nceput şi el să rîdă, am rîs amîndoi un timp, nu mai ţin minte cît.” 

(Roberto Bolaño – Detectivii sălbatici)

Nu e indicat să citiţi Detectivii… sub duş, riscaţi să consumaţi o bună parte din rezervele de apă disponibile.