Thu 3 Sep, 2009
Dragă Radu,
Am vrut să-ţi scriu pe O carte într-o frază, dar răspunsul meu e prea lung ca să încapă într-un comentariu.
Îţi mulţumesc pentru scrisoare şi mă bucur că ai răspuns cu atîta generozitate comentariului meu. Mai ales că răspunsul tău îmi dă prilejul să-mi reformulez mai insistent rugămintea.
Trebuie să-ţi povestesc un pic din istoria mea de cititor, ca să-ţi pot explica mai limpede ce fel de bibliografie aşteptam de la tine. Într-o zi, dedemult, răsfoiam plictisit Ţiganiada – începutul poveştii nu-mi prea plăcea -, şi am dat de notele de subsol. Nu mai ţin minte cînd, nici ce am înţeles din ele (mai nimic, cu siguranţă), dar mi-aduc aminte bine cît de ameţit am fost descoperind că literatura poate fi şi despre literatură, nu numai despre “viaţă”. Au urmat alte epoci de Mari Descoperiri şi aşa am ajuns – pour faire vite – să citesc mai mult şi mai cu poftă poveşti despre cărţi, despre scris şi despre citit, decît cărţi mai obişnuite. Sînt poveştile care-mi plac şi-acuma cel mai mult.
Citeam şi citesc despre literatură ca să-mi răspund la o întrebare rudimentară: cum scriu scriitorii? Nu mă mulţumesc cu cărţile unui scriitor, îi caut biografiile, corespondenţa, jurnalele, interviurile, ca să aflu cînd şi cum s-au întrunit circumstanţele exacte în care a scris Acesta e sufletul meu, Raşel./Rugaţi-vă pentru el şi toate rîndurile care mi s-au întipărit în minte. Vreau să ştiu ce se întîmplă în momentul precis cînd dintr-un om, o masă, un toc, o foaie de hîrtie, toate concrete, se alcătuieşte un poem, de o altfel de concreteţe. Vreau să ştiu unde sînt punctele astea de trecere subtilă dinspre viaţă în literatură şi invers. Te rog să-mi ierţi retorica şi metafizicile pompieristice.
N-am aflat prea multe, n-am “idei” despre literatură şi nu ţin deloc să am. Am şi eu convingerile mele de cititor: cred că maniheismele gen om/scriitor, viaţă/literatură, trăire autentică/mistificare livrescă pot fi uneori amuzante, dar niciodată folositoare; cred că literatura influenţează direct ceea ce numim în mod obişnuit “realitate”; cred că o viaţă-operă e o întreprindere individuală şi colectivă – ca în acel poem despre lună al lui Matei Vişniec, pe care m-ai ajutat să-l regăsesc: “cineva îmi deschide uşa cineva îmi trage/scaunul cineva îmi aşază hîrtia/cineva îmi întinde/tocul şi toţi, mai apoi: lună, tu, stăpîna nopţii…”.
Evident, spun banalităţi. Fiindcă sînt – îţi împrumut metafora ontogenetică – în plin proces de individuaţie qua cititor. Convingerile, cînd mi le exprim, sînt în stadiu de poncife, iar intuiţiile – în stadiu de bîlbîieli. Aş vrea să-mi dezvolt un limbaj articulat, de-asta îmi fac atîtea liste şi bibliografii. Sigur, îmi dau seama că acumularea de titluri nu mă ajută să capăt decît un discurs orizontal, şi nu să “vorbesc de-a dreptul” despre literatură, cum bine spui tu.
Dar n-am avut deloc intenţia să-ţi cer genul ăsta de liste. Îmi pare rău că ţi-a trecut prin minte că te-aş crede capabil de “meschinul, suficientul, arogantul gest” de a recomanda o bibliografie. Aş fi vrut doar să ştiu cum ai ajuns la convingerile pe care le mărturiseşti în scrisoare. Mi-am îngăduit să fiu atît de indiscret pentru că ţi-am citit o carte de versuri, un poem critic, cîteva texte din reviste şi însemnările de pe blog şi am aflat din ele că te preocupă cîteva din întrebările care mă pasionează pe mine. Desigur, ar fi o vanitate să spun că sînt întrebări asemănătoare, ale mele fiind formulate atît de rudimentar.
Teoriile tale despre literatura ca individuaţie, despre conaturarea şi coagularea eurilor artistic şi biografic prin text, despre intertextualismul existenţial, despre funcţia metanoică a literaturii, despre cum a construit poezia lumea şi limba în care locuim acum au fost pentru mine o frumoasă şi ameţitoare descoperire pentru că pur şi simplu rezonează cu convingerile mele sau chiar răspund la întrebările pe care mi le pun de la începutul vieţii mele de cititor. Le găsesc admirabil de coerente şi de poetice.
Rugămintea din acel comentariu ţi-am adresat-o tocmai pentru că nu-ţi atribui resurse sapienţiale strict livreşti. Nu-ţi ceream o bibliografie, te rugam să-mi dezvălui un pic din biographia ta litteraria. Şi-ţi mulţumesc încă o dată că mi-ai ascultat rugămintea : )
Cu drag,
Alexandru